Bine ati venit pe blogul revistei - ORA DE ARHITECTURA

miercuri, 21 martie 2012

Meşterii pietrari - Între artă, meserie şi tradiţie

Piatra, un material aparent rece şi lipsit de personalitate, poate deveni, în mâinile meşterilor pietrari şi ale arhitecţilor peisageri, un element-cheie al amenajării unui spaţiu exterior. Ora de arhitectură vă prezintă un proiect în cadrul căruia piatra  îmbină armonios artificialul cu naturalul, ordinea cu haosul şi frumuseţea cu funcţionalitatea.
Piatra oferă o multitudine de posibilităţi pentru arhitectură şi decoraţiuni. Poate fi utilizată pentru placaje, pavaje, elemente arhitecturale şi chiar structuri artificiale, cum ar fi cascadele.

Piatra de Viştea a fost folosită în România încă din perioada medievală, fiind ideală pentru placările şi decoraţiunile catedralelor gotice sau ale clădirilor administrative. Celebra  Biserică Neagră din Braşov şi Palatul Parlamentului au fost realizate din acest tip de calcar.
Pavajele sunt realizate din rocă vulcanică dură, granit sau andezit. Dalele au fost tăiate în mod cât mai natural, tăierile netede au fost evitate pentru a păstra, pe cât posibil, texturarea naturală.
Pavajele nu au doar un rol estetic în amenajările peisagistice, ele sunt importante şi din punct de vedere tehnic. Înclinaţiile şi scurgerile trebuie calculate cu atenţie, orice mică greşeală putând avea consecinţe asupra întregului ansamblu.



Piatra, material nobil
Elementele arhitecturale cum ar fi capitelurile, bazele, coloanele şi arcadele reşedinţei sunt, de asemenea, realizate din piatră.
Din păcate, piatra concurează cu materiale mai ieftine şi mai accesibile ca bază pentru realizarea elementelor arhitecturale, cum ar fi gipsul sau polistirenul, care însă sunt mult inferioare atât din punct de vedere al durabilităţii, cât şi din punct de vedere estetic. În cadrul acestui proiect nu s-au făcut compromisuri, considerându-se că orice element de arhitectură e înnobilat dacă este realizat dintr-un material nobil, la standarde înalte de calitate.



Un colţ de natură
Căderile de apă sunt structuri artificiale care se integrează perfect într-o curte sau o grădină, evocând un colţ de natură în intimitatea propriei locuinţe. Proiectarea şi construcţia cascadelor poate pune mai multe probleme decât s-ar părea la prima vedere, aşadar trebuie luate în calcul toate aspectele. O cascadă poate fi comparată cu un organism viu, în cadrul căruia orice nepotrivire poate fi fatală.
Totul trebuie gândit în detaliu, de la planificarea sistemului de alimentare cu apă pentru o cădere optimă, pâna la amenajarea scurgerilor potrivite, iar experienţa meşterilor pietrari îşi spune cuvântul.
Un aspect important şi adesea neglijat în cazul amenajării unei căderi de apă este sunetul: o cascadă reuşită binedispune printr-un sunet cristalin şi relaxant, însă volumul sunetului nu trebuie să fie deranjant.




Între artificial şi natural
Puţine proiecte reuşesc să aducă în prim plan structuri artificiale care imită structuri naturale, fară ca imitaţia să fie forţată şi stângace. Proiectul realizat de meşterii pietrari a reuşit cu brio să îmbine aspectul natural, lejer, al cascadelor cu aspectul ordonat al pavajelor, gazonului şi locuinţei.
Deşi privitorul ar fi tentat să creadă că alăturarea dintre o vilă grandioasă şi o cascadă artificială tinde spre kitch, aici nu este cazul. Nimic nu pare nelalocul lui în acest ansamblu, iar textura pietrei îmbină într-un mod fericit căderile de apă cu pavajele şi cu edificiul în sine.
Text: Gabriela Popa

vineri, 9 martie 2012

Reguli Feng Shui

Casa în bună comuniune cu natura


Trăind în strânsă legătură cu natura, chinezii credeau, încă din vechime, că sunt rezultantă a energiilor ei. Observaţiile codificate în ştiinţe precum geologia, cartografia, astronomia şi mai târziu filosofia, astrologia şi altele, au fost încorporate în arta şi ştiinţa Feng Shui.

Artă sau ştiinţă?
Mai mult decât o simplă artă, dar mai puţin decât o ştiinţă, Feng Shui constă în analizarea forţelor naturale din mediul în care trăim, cu scopul de a ne oferi şanse sporite de armonie, sănătate şi prosperitate.


Şcoala cea mai veche este cea a formelor, care se ocupă cu alegerea unui loc benefic în care energia (Qi) era ferită de vânt (Feng) şi acumulată cu ajutorul apei (Shui). Un alt curent, mai nou, cunoscut în Vest drept „Şcoala busolei”, analizează modul în care se modifică în timp forţele celeste (timpul) şi cele pământeşti (spaţiul). Fiecare din cele opt direcţii cardinale aduce un tip diferit de energie, iar instrumentul de lucru este busola specială denumită Luo Pan.

Principiile cele mai importante ale Feng Shui tradiţional sunt armonizarea energiilor (Qi), folosirea principiului Yin-Yang în amenajarea spaţiului şi cunoaşterea şi echilibrarea fazelor energetice cunoscute sub numele de „cele cinci elemente”.


Energii pozitive şi negative
Energia (Qi) se află în tot ceea ce ne înconjoară. Pentru chinezi înseamnă aer, dar şi noroc. Este câmpul bio-informaţional, având multe faţete şi manifestări. Peste tot avem energie bună (Shen Qi), adică de ceea ce este frumos, de la peisaje îngrijite până la o amenajare a casei făcută cu bun gust. Pe de altă parte, energiile care ne atacă sunt de tipul Sha Qi. Atunci când ne alegem casa sau când ne consultăm cu designerul, va fi nevoie să ne ferim de acest tip de energie: lumini sau culori prea intense, străzi care vin direct spre casă, clădiri urâte împrejur, zgomot, poluare.
Yin şi Yang sunt două faţete ale aceleiaşi monede, în cazul nostru energia.



Static şi dinamic, relaxare şi activitate
În amenajarea biroului, avem nevoie de dinamismul dat de energiile de tip Yang: lumina naturală care intră prin ferestre mari, culori vii (mobilier, tablouri, perdele), spaţii de trecere care cuprind forme rotunde sau ondulate ce promovează mişcarea, acvarii sau fântâni de interior. Pe de altă parte, dormitoarele sunt spaţii care beneficiază de energie de tip Yin, liniştită. Se folosesc culori pastelate, forme regulate (pătrat, cub), tonuri de pământ (crem, maro, wenge), iluminare indirectă.



Cele cinci elemente (apă, lemn, foc, pământ, metal) sunt tot forme de manifestare ale energiei Qi, având culori şi forme corespondente prin care apar în amenajarea interioarelor şi nu numai. De exemplu, albastrul, negrul şi formele unduitoare aparţin elementului apă, care se poate combina bine cu metalul (alb, argintiu, auriu), cât şi cu lemnul (verde, turcoaz).

Miruna Macavei

marți, 6 martie 2012

Să fie lumină!

Combinarea inteligentă a surselor de lumină artificială


Oricât de bine ar fi conceput şi amenajat un interior, dacă nu sunt alese bine corpurile de iluminat, proiectul va fi, la propriu, lipsit de strălucire. Mulţi subestimează importanţa şi efectul pe care corpurile de iluminat le au în crearea unei ambianţe inedite.

Pe lângă utilitatea lor practică, ele pot fi folosite pentru a accentua anumite elemente cheie din designul unei locuinţe. În plus, luminile dintr-o încăpere pot fi combinate pentru a crea un pic de atmosferă.



Tipuri de lumini
În general, o cameră poate avea până la patru surse de lumină. Una este cea generală, de ambient, ce ţine loc luminii naturale pe timp de noapte. Ea are un rol practic, de aceea este recomandat să fie cât mai puternică. Cea de-a doua îndeplineşte o funcţie specifică şi se concentrează pe un anumit obiectiv. Aşa sunt, de pildă, lumina pentru citit, cea din interiorul unui dulap din bucătărie sau de pe birou.

Cea de-a treia lumină de accent îşi îndreaptă atenţia spre o anumită zonă arhitecturală a unei încăperi sau pe un obiect ceva mai interesant. Este o lumină cu efect dramatic ce scoate în evidenţă zonele de interes: tablourile, sculpturile, obiectele de artă sau nişele şi colţurile inedite. Ultima este lumina decorativă. Considerată mai mult un element de design, ea este folosită exclusiv pentru a crea ambianţă şi nu ca sursă principală de lumină. Un suport sau un ansamblu de lumânări ori o lampă cu un abajur interesant, acestea sunt câteva dintre corpurile cu ajutorul cărora se creează iluminatul decorativ.



Atmosfera potrivită, cu lumina potrivită
Pentru ca o încăpere să devină mai interesantă, lumina generală, de ambient, nu este suficientă. Trebuie să existe cel puţin încă un corp de iluminat, care să aibă rolul de lumină de citit ori de accent. În living se pot folosi spoturile, pentru a scoate în evidenţă colecţia de tablouri ori sculpturile şi obiectele de decor. O lampă sau o aplică de perete poate fi folosită pentru a accentua locurile şi obiectele demne de a fi puse în lumina reflectoarelor.  

Pentru protecţia ochilor, este recomandat să fie adăugate câteva spoturi în mobilierul unde e amplasat centrul de entertainment. Atunci când lumina generală nu este suficientă, pot fi folosite corpurile de iluminat de podea. Ele funcţionează ca lumină de accent în încăpere.


Pentru un efect vizual interesant, astfel de corpuri de iluminat pot fi aşezate în spatele canapelei sau lângă ea. Astfel poziţionate, ele vor divide vizual camera şi vor crea intimitate. Dacă se optează pentru cele cu braţ reglabil, ele pot fi folosite şi ca lumină pentru citit.

O atmosferă intimă şi relaxantă se creează cu ajutorul lămpilor cu sau fără abajur. În funcţie de mărimea camerei, se pot folosi mai multe astfel de lămpi: pe masă, pe comodă, pe birou sau direct pe podea.





Text: Petra Cristina Ene

joi, 1 martie 2012

Mărţişorul – vestitor al primăverii

Arta de a dărui un sentiment
Monica Butnaru


Tradiţia dăruirii mărţişorului se găseşte doar în spaţiul românesc şi la unele populaţii de la hotarele ţării. Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, între 1 şi 9 martie. Există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din aceasta perioadă, iar dacă se nimereşte ca ziua respectivă să fie una însorită, va fi un an bun. Pe de altă parte, o zi mohorată prevesteşte un an rău. Şnurul de mărţisor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, simbolizează dragostea pentru frumos şi puritatea tinereţii.

Dacă în trecut, de firul roşu-alb se agăţa o monedă de argint sau de aur care se purta legată la mână, prinsă în piept sau la gât, în zilele noastre mărţişorul a devenit o adevărată operă de artă în mâna unor artişti, care apelează la tehnici şi metode tot mai surprinzătoare.
 Monica Butnaru, artist plastic, a dezvoltat de-a lungul celor trei ani de când şi-a descoperit această pasiune două stiluri: mărţişoarele pictate manual, respectiv mărţişoarele-colaj. Mărţişoarele pictate manual presupun o atenţie sporită, imaginaţie bogată şi multă răbdare. Elementul de bază îl reprezintă sticla trasparentă sau cu textură.

Al doilea stil, descoperit de tânăra artistă abia în acest an, implică un efort mai mic, rezultatul fiind mult mai apreciat. „Am ajuns la acest stil în care utilizez colajele pentru că doream să cuprind cât mai multe detalii. Un mărţişor este un mesaj, transmite un sentiment, ascunde o dorinţă a celui care îl dăruieşte faţă de cel care îl primeşte”, a precizat Monica.

ORA DE Arhitectura nr. 8