Bine ati venit pe blogul revistei - ORA DE ARHITECTURA

marți, 19 iunie 2012

Vitraliile - Arta de a colora lumina

Vitraliile sunt o alternativă decorativă a tradiţionalelor ferestre, fiind adevărate opere de artă realizate
din sticlă colorată. Toate clădirile au nevoie de lumină, iar vitraliile răspund acestei necesităţi, prin crearea unor planuri arhitecturale care permit iluminarea edificiului cu ajutorul luminii naturale, trecute prin filtru cromatic.


Vitraliile în arhitectură


Vitraliile au avut un rol fundamental în arhitectură încă din perioada medievală, fiind emblematice  pentru bisericile construite în stil gotic. În contemporaneitate, ele sunt folosite mai ales în bisericile de rit catolic, unde fresca lipseşte şi rolul ei este preluat de vitralii cu tematică religioasă. Aceasta nu este însă o regulă, vedem tot mai multe biserici ortodoxe care apelează, de asemenea, la sticla colorată.



Vitraliile pot fi folosite cu succes şi în locuinţele private, ca element decorativ pentru ferestre, porţi sau uşi de interior. Vitraliile particulare au cunoscut o perioadă de apogeu în arhitectura art-nouveau, însă completează frumos şi arhitectura minimalistă contemporană. Vitraliile folosite în casele particulare pot aborda o mult mai mare varietate de tematici, forme şi culori: de la motive vegetale şi florale până la motive geometrice stilizate sau chiar portrete.
 

Arta vitraliilor, între lumină şi umbră


Vitraliile sunt folosite în mediul arhitectural ca părţi integrale ale unei clădiri, acestea fiind atât operă de artă cât şi un ecran, care lasă lumina să treacă şi apoi o modifică. Efectul unui vitraliu asupra spaţiului unde este amplasat e unic, lumina colorată modificând cromatic întregul ansamblu. Prin alegerea sticlei colorate pentru închiderea unui spaţiu, acesta devine mai amplu în relaţie cu diversele calităţi de lumină din timpul zilei.



Transparenţa sticlei colorate creează un efect de o extraordinară forţă cromatică şi de o varietate infinită. Efectul vitraliilor devine sporit prin culori transparente şi forme care îşi modifică intensitatea
la fiecare oră din zi, în funcţie de lumina soarelui. Fiecare culoare se modifică în maniera ei proprie, albastrul devine verde, roşul devine violet iar galbenul oranj, pe măsură ce se întunecă. 

Artistul contemporan este în continuare legat de arhitectură, intervenind în restructurarea spaţiului într-o nouă expresie, prin puterea şi calitatea sticlei colorate.

Pictura pe sticlă


Realizarea unui vitraliu este un proces lung şi complex, care necesită multă muncă manuală şi care nu s-a schimbat în mod esenţial din perioada medievală. Cele trei materiale de bază în realizarea unui vitraliu sunt plumbul, sticla şi armătura. Panoul unui vitraliu este realizat dintr-un ansamblu de elemente de sticlă prinse între ele prin baghete de plumb.
 
Sticla albă sau colorată poate fi pictată pentru a obţine diferite efecte vizuale, valoraţii şi texturi, înainte de a fi montată în plumb ca vitraliu. Pictura necesită o îndemânare deosebită mai ales atunci când este vorba de reprezentarea personajelor şi este realizată, în mod tradiţional, cu un praf alcătuit dintr-un amestec de oxid de fier, pudră de sticlă şi borax, ca liant. 



Compoziţia acestei pudre, numită grissaile, a rămas aceeaşi de secole. După ce este pictată, sticla se arde la temperaturi ridicate, iar astfel pictura se „sudează” pe faţa sticlei. Realizarea unui vitraliu nu este nicidecum o artă lipsită de riscuri, deoarece sticla poate crăpa dacă este arsă la temperaturi foarte mari. 

De asemenea, chiar şi după ani de experienţă în folosirea tehnicii grisaille, efectul vizual al haşurii căpătat în urma arderii nu poate fi pe deplin controlat şi depinde de foarte mulţi factori, printre care: temperatura de ardere, culoarea şi textura sticlei, compoziţia grisaille-ului şi tehnica folosită.
 
Efectele pe care le dă lumina sunt cele mai importante: în arta vitraliilor, lumina şi nu pictura joacă rolul principal. Astfel artistul poate modifica anumite trăsături, linii şi forme, doar pentru a lăsa
lumina să treacă.

 Pasiunea care naşte artă


Cornelia Popa a iubit întotdeauna frumosul şi arta, pictura fiind pentru ea atât o pasiune, cât şi, mai târziu, o meserie. Cu o experienţă de 10 ani în pictura şi restaurarea de vitralii, Cornelia abordează în continuare fiecare temă şi comandă cu emoţia specifică unui nou început, implicânduse trup şi suflet în tot ceea ce face. Prin metode tradiţionale şi multă muncă, artista a reuşit să ducă mai departe tradiţia vitraliilor medievale. Talentul şi măiestria se îmbină în lucrările realizate de Cornelia, pentru ea respectarea meşteşugului tradiţional fiind prioritară.



În vitraliile realizate de Cornelia, valoraţia şi varietatea texturii denotă sensibilitate şi rafinament. Acordul perfect cu arhitectura, frumuseţea ansamblului, viziunea liniilor şi bogăţia ornamentelor le recomandă ca adevărate capodopere. Vitraliile, aflate la graniţa dintre tradiţie şi modernitate, pot fi soluţia ideală pentru a îmbina estetica şi utilitatea, în cadrul unui proiect de locuinţă. Ele pot decora cu succes orice tip de încăpere, integrându-se în cele mai diverse medii arhitecturale.
 
Aşadar, vitraliile pot fi considerate o artă în sine, completând şi punând în valoare arhitectura unui edificiu. Specificul şi raritatea stilului şi nivelul artistic ridicat contribuie la desemnarea lor drept ansambluri unice, care vorbesc într-un limbaj purificator de forme, culori şi spiritualitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu