O veche turnătorie - transformată în locuința contemporană

Clădirea prezentată fost transformată dintr-o veche turnătorie într-o superbă locuinţă familială, de către arhitecţii lituanieni de la Natkevičius. Aceştia au urmărit să deturneze scopul iniţial al edificiului, fără a-i distruge însă farmecul specific oricărei clădiri vechi. Reşedinţa din Pavilniai Regional Park, lângă Vilnius, capitala Lituaniei, este una dintre cele mai frumoase şi reprezentative clădiri de acest gen.

Avem de-a face cu o clădire atipică, în cadrul căreia s-a pus accentul pe păstrarea monumentului antic şi pe modernizarea acestuia. Dacă în general arhitecţii trebuie să aleagă între a restaura conform caracteristicilor o construcţie veche sau a construi din temelii una nouă şi modernă, la această casă s-a încercat o îmbinare a acestor două coordonate: Vechea clădire făcea parte dintr-o forjă de tunuri construită din cărămidă şi a fost restaurată, amenajată şi transformată pentru a fi locuită.

Casa de sticlă

Construirea unei locuinţe familiale moderne, pornind de la o veche turnătorie, a fost o adevărată provocare pentru arhitecţii lituanieni de la Natkevičius, însă rezultatele sunt pe măsura implicării în proiect. Şi-au propus să păstreze specificul acestei clădiri, modernizând-o în conformitate cu cerinţele şi nevoile clientului şi au reuşit cu brio, transformând-o într-un etalon al arhitecturii de calitate.

Arhitecţii au decis să păstreze vechea structură a turnătoriei şi să o protejeze, lăsând-o totodată la vedere. Astfel, au ales o variantă neconvenţională: au înconjurat-o cu pereţi de sticlă, o abordare ce aduce aminte oarecum de un obiect de valoare pus într-o vitrină de muzeu. Vechea turnătorie a fost transformată într-o casă contemporană, cu pereţii transparenţi, din sticlă, care au dublu rol: permit un volum arhitectural frumos, aşa încât interiorul din cărămidă galbenă este vizibil, şi facilitează accesul familiei la o privelişte superbă.

Cărămizi de Vinilius

Încăperea principală a construcţiei, loja din interior, realizată din cărămizi antice galbene, a avut parte de restaurare completă, devenind o încăpere modernă ce scoate în evidenţă aspectul unic al construcţiei.

Cărămizile galbene reprezintă însă elementul central al acestei case, cel care a dat tonul întregului ansamblu şi în jurul cărora s-a construit, la propriu, edificiul. Cărămizile au fost realizate într-o fabrică de cărămidă antică din Vilnius, fiind valoroase şi din punct de vedere istoric. Păstrarea cărămizilor ca element principal al acestei structuri dă o senzaţie plăcută de căldură şi rafinament casei.

Felul în care s-a ales protejarea vechiului edificiu, prin înconjurarea acestuia cu unul nou, contrastul dintre cărămidă galbenă şi sticlă, adică dintre vechi şi nou, pun în valoare o viziune arhitecturală unică, de mare rafinament.

 Elemente moderne

Ca şi structură, parterul clădirii este alcătuit din living, bucătărie, sufragerie şi dormitoarele copiilor, iar în aticul casei este amenajat dormitorul matrimonial. Au fost adăugate şi câteva elemente noi, pentru a întregi efectul de modernitate al acestei case. Astfel, la subsol s-a amenajat şi o baie turcească pentru relaxare. Clientul este un colecţionar de cărţi antice, aşadar nelipsită din acest proiect este biblioteca de la subsol ce cuprinde colecţia acestuia.

O superbă scară de lemn, cu balustrade negre mate, face legătura dintre cele două nivele şi subsol. Liniile minimaliste predomină şi în amenajarea interioară a construcţiei şi creează o atmosferă unitară, împreun cu structura arhitecturală.

Din punct de vedere cromatic s-a ales o elegantă combinaţie minimalistă între alb, negru şi galbenul cărămizilor antice. Combinaţia cromatică este pusă în valoare printr-o texturare specifică a materialelor, fiind îmbinată textura poroasă, a cărămizilor, cu luciul sticlei şi textura mată, neagră, a structurii şi a accesoriilor casei.

Arhitecţii au avut o misiune dificilă, aceea de a îmbina trecutul şi prezentul arhitecturii, păstrând coordonatele notabile ale acestor epoci. Noul şi vechiul se împletesc în cadrul acestui proiect, fără să contrasteze violent. Modernul completează vechiul şi îl pune în valoare, iar această combinaţie face edificiul să aibă un aspect cald, armonios şi antrenant.

Privind acest proiect, devine limpede că arhitectura nu înseamnă doar proiectarea unei clădiri, ci înseamnă construirea mediului în care se nasc trăiri şi se derulează istorii. Aşadar, o clădire veche nu este niciodată doar o combinaţie a unor elemente de construcţie. Ea păstrează specificul vremurilor trecute şi are potenţialul de a-l transpune în prezent.

Arhitectmedia: http://www.arhitectmedia.ro

Castiga cu Ora de Arhitectura

Ora de arhitectura te invita la concurs. Concursul se desfasoara pe pagina de facebook a revistei:
http://www.facebook.com/oradearhitectura

Pentru a participa la concurs trebuie:
- Sa dai like paginii de facebook: http://www.facebook.com/oradearhitectura
- Sa dai share si like fotografiei de concurs (share-ul trebuie sa fie public)
- Sa ne scri intr-un comentariu la fotografia de concurs de ce iti place arhitectura

Premiile consta in 3 abonamente pe 3 luni la revista Ora de Arhitectura si vor fi desemnate prin tragere la sorti cu ajutorul site-ului random.org Perioada de desfasurare a concursului este: 2 mai-23 mai, iar inscrierile la concurs se pot face pana in 23 mai ora 17:00.Mult succes!

Meşterii pietrari - Între artă, meserie şi tradiţie

Piatra, un material aparent rece şi lipsit de personalitate, poate deveni, în mâinile meşterilor pietrari şi ale arhitecţilor peisageri, un element-cheie al amenajării unui spaţiu exterior. Ora de arhitectură vă prezintă un proiect în cadrul căruia piatra  îmbină armonios artificialul cu naturalul, ordinea cu haosul şi frumuseţea cu funcţionalitatea.

Piatra oferă o multitudine de posibilităţi pentru arhitectură şi decoraţiuni. Poate fi utilizată pentru placaje, pavaje, elemente arhitecturale şi chiar structuri artificiale, cum ar fi cascadele.

Piatra de Viştea a fost folosită în România încă din perioada medievală, fiind ideală pentru placările şi decoraţiunile catedralelor gotice sau ale clădirilor administrative. Celebra  Biserică Neagră din Braşov şi Palatul Parlamentului au fost realizate din acest tip de calcar.

Pavajele sunt realizate din rocă vulcanică dură, granit sau andezit. Dalele au fost tăiate în mod cât mai natural, tăierile netede au fost evitate pentru a păstra, pe cât posibil, texturarea naturală.

Pavajele nu au doar un rol estetic în amenajările peisagistice, ele sunt importante şi din punct de vedere tehnic. Înclinaţiile şi scurgerile trebuie calculate cu atenţie, orice mică greşeală putând avea consecinţe asupra întregului ansamblu.

Piatra, material nobil

Elementele arhitecturale cum ar fi capitelurile, bazele, coloanele şi arcadele reşedinţei sunt, de asemenea, realizate din piatră.

Din păcate, piatra concurează cu materiale mai ieftine şi mai accesibile ca bază pentru realizarea elementelor arhitecturale, cum ar fi gipsul sau polistirenul, care însă sunt mult inferioare atât din punct de vedere al durabilităţii, cât şi din punct de vedere estetic. În cadrul acestui proiect nu s-au făcut compromisuri, considerându-se că orice element de arhitectură e înnobilat dacă este realizat dintr-un material nobil, la standarde înalte de calitate.

Un colţ de natură

Căderile de apă sunt structuri artificiale care se integrează perfect într-o curte sau o grădină, evocând un colţ de natură în intimitatea propriei locuinţe. Proiectarea şi construcţia cascadelor poate pune mai multe probleme decât s-ar părea la prima vedere, aşadar trebuie luate în calcul toate aspectele. O cascadă poate fi comparată cu un organism viu, în cadrul căruia orice nepotrivire poate fi fatală.

Totul trebuie gândit în detaliu, de la planificarea sistemului de alimentare cu apă pentru o cădere optimă, pâna la amenajarea scurgerilor potrivite, iar experienţa meşterilor pietrari îşi spune cuvântul.

Un aspect important şi adesea neglijat în cazul amenajării unei căderi de apă este sunetul: o cascadă reuşită binedispune printr-un sunet cristalin şi relaxant, însă volumul sunetului nu trebuie să fie deranjant.

Între artificial şi natural

Puţine proiecte reuşesc să aducă în prim plan structuri artificiale care imită structuri naturale, fară ca imitaţia să fie forţată şi stângace. Proiectul realizat de meşterii pietrari a reuşit cu brio să îmbine aspectul natural, lejer, al cascadelor cu aspectul ordonat al pavajelor, gazonului şi locuinţei.

Deşi privitorul ar fi tentat să creadă că alăturarea dintre o vilă grandioasă şi o cascadă artificială tinde spre kitch, aici nu este cazul. Nimic nu pare nelalocul lui în acest ansamblu, iar textura pietrei îmbină într-un mod fericit căderile de apă cu pavajele şi cu edificiul în sine.

Text: Gabriela Popa

Reguli Feng Shui

Casa în bună comuniune cu natura

Trăind în strânsă legătură cu natura, chinezii credeau, încă din vechime, că sunt rezultantă a energiilor ei. Observaţiile codificate în ştiinţe precum geologia, cartografia, astronomia şi mai târziu filosofia, astrologia şi altele, au fost încorporate în arta şi ştiinţa Feng Shui.

Artă sau ştiinţă?

Mai mult decât o simplă artă, dar mai puţin decât o ştiinţă, Feng Shui constă în analizarea forţelor naturale din mediul în care trăim, cu scopul de a ne oferi şanse sporite de armonie, sănătate şi prosperitate.

Şcoala cea mai veche este cea a formelor, care se ocupă cu alegerea unui loc benefic în care energia (Qi) era ferită de vânt (Feng) şi acumulată cu ajutorul apei (Shui). Un alt curent, mai nou, cunoscut în Vest drept „Şcoala busolei”, analizează modul în care se modifică în timp forţele celeste (timpul) şi cele pământeşti (spaţiul). Fiecare din cele opt direcţii cardinale aduce un tip diferit de energie, iar instrumentul de lucru este busola specială denumită Luo Pan.

Principiile cele mai importante ale Feng Shui tradiţional sunt armonizarea energiilor (Qi), folosirea principiului Yin-Yang în amenajarea spaţiului şi cunoaşterea şi echilibrarea fazelor energetice cunoscute sub numele de „cele cinci elemente”.

Energii pozitive şi negative

Energia (Qi) se află în tot ceea ce ne înconjoară. Pentru chinezi înseamnă aer, dar şi noroc. Este câmpul bio-informaţional, având multe faţete şi manifestări. Peste tot avem energie bună (Shen Qi), adică de ceea ce este frumos, de la peisaje îngrijite până la o amenajare a casei făcută cu bun gust. Pe de altă parte, energiile care ne atacă sunt de tipul Sha Qi. Atunci când ne alegem casa sau când ne consultăm cu designerul, va fi nevoie să ne ferim de acest tip de energie: lumini sau culori prea intense, străzi care vin direct spre casă, clădiri urâte împrejur, zgomot, poluare.

Yin şi Yang sunt două faţete ale aceleiaşi monede, în cazul nostru energia.

Static şi dinamic, relaxare şi activitate

În amenajarea biroului, avem nevoie de dinamismul dat de energiile de tip Yang: lumina naturală care intră prin ferestre mari, culori vii (mobilier, tablouri, perdele), spaţii de trecere care cuprind forme rotunde sau ondulate ce promovează mişcarea, acvarii sau fântâni de interior. Pe de altă parte, dormitoarele sunt spaţii care beneficiază de energie de tip Yin, liniştită. Se folosesc culori pastelate, forme regulate (pătrat, cub), tonuri de pământ (crem, maro, wenge), iluminare indirectă.

Cele cinci elemente (apă, lemn, foc, pământ, metal) sunt tot forme de manifestare ale energiei Qi, având culori şi forme corespondente prin care apar în amenajarea interioarelor şi nu numai. De exemplu, albastrul, negrul şi formele unduitoare aparţin elementului apă, care se poate combina bine cu metalul (alb, argintiu, auriu), cât şi cu lemnul (verde, turcoaz).

Miruna Macavei

http://www.fengshui-traditional.ro/

Să fie lumină!

Combinarea inteligentă a surselor de lumină artificială

Oricât de bine ar fi conceput şi amenajat un interior, dacă nu sunt alese bine corpurile de iluminat, proiectul va fi, la propriu, lipsit de strălucire. Mulţi subestimează importanţa şi efectul pe care corpurile de iluminat le au în crearea unei ambianţe inedite.

Pe lângă utilitatea lor practică, ele pot fi folosite pentru a accentua anumite elemente cheie din designul unei locuinţe. În plus, luminile dintr-o încăpere pot fi combinate pentru a crea un pic de atmosferă.

Tipuri de lumini

În general, o cameră poate avea până la patru surse de lumină. Una este cea generală, de ambient, ce ţine loc luminii naturale pe timp de noapte. Ea are un rol practic, de aceea este recomandat să fie cât mai puternică. Cea de-a doua îndeplineşte o funcţie specifică şi se concentrează pe un anumit obiectiv. Aşa sunt, de pildă, lumina pentru citit, cea din interiorul unui dulap din bucătărie sau de pe birou.

Cea de-a treia lumină de accent îşi îndreaptă atenţia spre o anumită zonă arhitecturală a unei încăperi sau pe un obiect ceva mai interesant. Este o lumină cu efect dramatic ce scoate în evidenţă zonele de interes: tablourile, sculpturile, obiectele de artă sau nişele şi colţurile inedite. Ultima este lumina decorativă. Considerată mai mult un element de design, ea este folosită exclusiv pentru a crea ambianţă şi nu ca sursă principală de lumină. Un suport sau un ansamblu de lumânări ori o lampă cu un abajur interesant, acestea sunt câteva dintre corpurile cu ajutorul cărora se creează iluminatul decorativ.

Atmosfera potrivită, cu lumina potrivită

Pentru ca o încăpere să devină mai interesantă, lumina generală, de ambient, nu este suficientă. Trebuie să existe cel puţin încă un corp de iluminat, care să aibă rolul de lumină de citit ori de accent. În living se pot folosi spoturile, pentru a scoate în evidenţă colecţia de tablouri ori sculpturile şi obiectele de decor. O lampă sau o aplică de perete poate fi folosită pentru a accentua locurile şi obiectele demne de a fi puse în lumina reflectoarelor.  

Pentru protecţia ochilor, este recomandat să fie adăugate câteva spoturi în mobilierul unde e amplasat centrul de entertainment. Atunci când lumina generală nu este suficientă, pot fi folosite corpurile de iluminat de podea. Ele funcţionează ca lumină de accent în încăpere.

Pentru un efect vizual interesant, astfel de corpuri de iluminat pot fi aşezate în spatele canapelei sau lângă ea. Astfel poziţionate, ele vor divide vizual camera şi vor crea intimitate. Dacă se optează pentru cele cu braţ reglabil, ele pot fi folosite şi ca lumină pentru citit.

O atmosferă intimă şi relaxantă se creează cu ajutorul lămpilor cu sau fără abajur. În funcţie de mărimea camerei, se pot folosi mai multe astfel de lămpi: pe masă, pe comodă, pe birou sau direct pe podea.

Text: Petra Cristina Ene

Mărţişorul – vestitor al primăverii

Arta de a dărui un sentiment

Monica Butnaru

Tradiţia dăruirii mărţişorului se găseşte doar în spaţiul românesc şi la unele populaţii de la hotarele ţării. Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, între 1 şi 9 martie. Există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din aceasta perioadă, iar dacă se nimereşte ca ziua respectivă să fie una însorită, va fi un an bun. Pe de altă parte, o zi mohorată prevesteşte un an rău. Şnurul de mărţisor, format din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, simbolizează dragostea pentru frumos şi puritatea tinereţii.

Dacă în trecut, de firul roşu-alb se agăţa o monedă de argint sau de aur care se purta legată la mână, prinsă în piept sau la gât, în zilele noastre mărţişorul a devenit o adevărată operă de artă în mâna unor artişti, care apelează la tehnici şi metode tot mai surprinzătoare.

 Monica Butnaru, artist plastic, a dezvoltat de-a lungul celor trei ani de când şi-a descoperit această pasiune două stiluri: mărţişoarele pictate manual, respectiv mărţişoarele-colaj. Mărţişoarele pictate manual presupun o atenţie sporită, imaginaţie bogată şi multă răbdare. Elementul de bază îl reprezintă sticla trasparentă sau cu textură.

Al doilea stil, descoperit de tânăra artistă abia în acest an, implică un efort mai mic, rezultatul fiind mult mai apreciat. „Am ajuns la acest stil în care utilizez colajele pentru că doream să cuprind cât mai multe detalii. Un mărţişor este un mesaj, transmite un sentiment, ascunde o dorinţă a celui care îl dăruieşte faţă de cel care îl primeşte”, a precizat Monica.

ORA DE Arhitectura nr. 8

Simpozionul "Beneficiarul arhitect - efectul de bumerang"

Vineri 24.02.2012 a avut loc simpozionul „Beneficiarul arhitect – efectul de bumerang”.

 Scopul declarat al simpozionului a fost acela de a aduce la aceeaşi masă de discuţie arhitecţi, sau specialişti ai domeniului construcţiilor, reprezentanţi ai instituţiilor publice şi reprezentanţi ai societăţii civile, care într-un fel sau altul au legături cu domeniul edilitar. Problematica pusă în discuţie a vrut să provoace publicul pe de-o parte în a conştientiza nivelul scăzut al producţiei de arhitectură contemporană de pe raza Oradiei şi a împrejurimilor, iar pe de altă parte, în a găsi soluţii de îmbunătăţire şi îmbogăţire a limbajului arhitectural contemporan.

La simpozion au participat 23 de persoane.

Câteva dintre concluziile cele mai importante au făcut trimitere la necesitatea ca arhitectul să explice beneficiarului totalitatea condiţiilor urbanistice şi valorile estetice care trebuiesc îndeplinite şi promovate.    

Mulţumim tuturor celor prezenţi şi vă aşteptăm la urmatoarele evenimente organizate de revista ORA DE Arhitectură.

NR. 8 - IN CURAND PE PIATA

UN NOU EVENIMENT ORGANIZAT DE "ORA DE ARHITECTURA"

VA ASTEPTAM CU DRAG!!!

STICLA IN ARHITECTURA DE MAINE - Concurs de viziuni pentru studenti

De la descoperirea ei, sticla a inceput sa prinda tot mai mult teren in viata si necesitatile omului. Astazi, dupa cum vedem cu totii, aceasta descoperire joaca un rol primordial, fiind intalnita la orice pas: de la simpla fereastra a unei locuinte pana la cele mai avansate si sofisticate tehnologii, de la separarea spatiilor interioare pana la cladiri imense acoperite in intregime cu sticla.
Pornind de la impactul pe care acest material il are in arhitectura, arhimania, in colaborare cu ABplus Events, lanseaza concursul de viziuni STICLA IN ARHITECTURA DE MAINE, pentru studentii de la facultatile de arhitectura din Romania.
Cum crezi ca va influenta sticla arhitectura si designul cladirilor in viitor?
Materializeaza viziunea ta pe format digital*, trimite-o la arhimania87@yahoo.com pana pe 12 martie 2012, noi o vom publica pe site** iar  proiectul care va avea cele mai multe LIKE-uri pana pe 20 martie (orele 24:00) va castiga 1 invitatie*** gratis la Expoconferinta de Arhitectura INGLASS 2012**** care se va desfasura la Bucuresti in perioada 23 – 24 aprilie 2012. De asemenea castigatorul va primi titlul de Membru de Onoare al Comunitatiii ARHIMANIA.

Data lansarii concursului: 14 februarie 2012
Data limita depuneri proiecte: 12 martie 2012
Perioada de votare : 13 – 20 martie 2012
Premiu: 1 invitatie gratis la INGLASS 2012 + titlul de Membru de Onoare al Comunitatiii ARHIMANIA

Note
* Formatul digital poate contine schite , concepte, idei, imagini, video, proiecte, randari + o scurta prezentare scrisa in care sa sustii lucrarea.
** Toate proiectele trimise vor fi afisate pe http://www.arhimania.ro/ deodata, incepand cu 13 martie si vor putea fi votate pana pe 20 martie
*** Invitatia valoreaza 150€
**** Locatia va fi JW Marriott Grand Hotel Bucuresti
Atentie! Proiectele vor fi realizate individual iar in email-ul trimis vor fi trecute Numele, Prenumele, Email si Facultatea din care face parte studentul!
Pentru alte intrebari sau nelamuriri referitoare la concurs folositi Forumul de pe site-ul http://www.arhimania.ro/

VIOREL LASCU - Pe aripile traditiei

În ceea ce vă priveşte de unde începe pasiunea, devenită mai apoi preocupare, pentru recuperarea şi valorificarea construcţiilor vernaculare?  

Cred că ţine de o anumită sedimentare a modului de a trăi. Nevoia de natură şi libertate mi-a inspirat o determinare în direcţia realizării unui spaţiu de locuit simplu şi care să inspire armonie cu naturalul, care să genereze sentiment şi dorinţă de viaţă. În mod sigur nu aş fi descoperit aceste valori dacă nu aş fi luat contact cu cultura Europei occidentale şi fără sentimentele profunde pe care le am faţă de tradiţiile româneşti autentice.

 V-aţi născut şi aţi crescut într-o casă de tip vernacular. În ce măsură acest aspect se  dovedeşte hotărâtor în abordarea firească, intuitivă a acestei deprinderi?

 Casa fără însufleţirea dată de cei care o locuiesc este un lucru sec, chiar dacă are o valoare arhitecturallă. Bunicii şi părinţii au avut un loc important în faptul că m-au făcut să privesc casa şi lucrurile care o mobilau ca pe ceva care să-mi bucure traiul. Vara dormeam cu taica şi maica  (bunicii) în podul de la şură în miros de otavă,  pe aşternutul de lipideu sau mergeam la codru şi grijeam de vaci, în timp ce ai mei trebăluiau la făcutul lemnelor de foc... cred că-s lucruri care din subconştient mi-au impregnat un mod de a fi. Lumea de la ţară îşi dărâmă sura şi colibele pentru că nu mai cresc animale, dar nu ştiu valoarea unui pod răcoros de şură sau ocrotirea umbroasă a colibei, vara pe dogoare.

Există oare o  « taină a casei » pe care se impune s-o descifraţi?

 Nu poţi să refaci sau să modelezi o casă fără să încerci să o percepi că pe un spaţiu care dă trăire celui care o va locui. 

 Casa trebuie văzută prin prisma peisajului care o înconjoară şi prin nevoia celui care o va locui. Înainte de a reface o casă trebuie să stai la poveşti cu ea să-i afli suferinţele şi speranţele şi apoi să încerci să le comunici celui care o va avea în grijă şi proprietate. Toate aceste simţăminte se transformă în modul de a transforma, mai mult sau mai puţin inspirat, un cuptor de pâine abandonat în dosul casei într-un şemineu care să dea căldură şi trăire casei. Sau de a pune sub un acoperiş de paie un dormitor plăcut şi liniştit.

ORA DE Arhitectura nr 2

LUCIAN SILAGHI - Terapia prin cultura

Fin observator al societăţii româneşti, Lucian Silaghi, participant la revoltele studenţeşti din noiembrie 1987, inginer silvic de meserie, a reuşit să se impună în viaţa culturală orădeană, conducând, timp de nouă ani, Teatrul de Stat Oradea. Anul 2011 a fost un an de cumpănă. Mazilirea pe criterii politice de la Teatru a însemnat însă o nouă provocare, la cârma Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor. Anul precedent i-a adus şi numirea în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici - Filiala Bihor

Pe data de 22 noiembrie 1987, împreună cu doi colegi, Cătălin Bia şi Horia Şerban, v-aţi alăturat protestelor muncitorilor de la „Steagul Roşu”, afişând în faţa cantinei studenţeşti o pancartă pe care scria „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară”. Ce a însemnat pentru dumneavoastră acest episod?

O răscruce şi la propriu şi la figurat. La o săptămână de la revolta anti-comunistă a muncitorilor braşoveni, prietenul şi colegul meu Cătălin Bia hotărâse să pună punct discuţiilor din grupul nostru de prieteni, aşa că s-a aşezat duminica la prânz în faţa cantinei studenţeşti din complexul Memorandului, cu o pancartă. Ceea ce scrisese pe pancartă era exact în spiritul discuţiilor noastre anterioare. Muncitorii care protestaseră pe data de 15 noiembrie 1987 fuseseră arestaţi şi în Braşov se vorbea că s-ar putea să fie pasibili de pedeapsa capitală. Şi noi studenţii, teoretizam cu stil, fără să facem nimic în favoarea lor. Am ales să mă aşez lângă Cătălin. La scurt timp ni s-a mai alăturat Horia Şerban. Atitudinea asta mi-a schimbat viaţa. Dacă aş fi procedat altfel, ignorându-l pe Cătălin, în fiecare an, luna noiembrie mi-ar fi stârnit mari nelinişti. Cel mai frumos lucru a fost când, peste ani, Gavrilă Filichi, unul dintre cei care a deţinut funcţia de preşedinte al Asociaţiei „Braşov 15 Noiembrie 1987”, a spus la un simpozion că este convins că atitudinea studenţilor a dus la o atitudine mai conciliantă faţă de muncitori, din partea organelor de represiune. Se temeau să nu se contamineze şi mediul studenţesc.

Ce le răspundeţi oamenilor care vă impută faptul că un inginer silvic conduce o instituţie de cultură?

Le răspund că nici eu nu i-am prea văzut pe la Teatru în ultimii ani. Cred că suntem chit. Cine trăieşte pentru artă, pentru cultură, nu este interesat de culisele unui spectacol, ci se bucură de emoţia în stare pură care i se oferă. Pentru că politizarea sufocă totul, probabil din zona aceea provin astfel de remarci, care mă amuză. Deja am profesat mult mai mult în zona managementului cultural decât în domeniul forestier şi am făcut numeroase specializări. Oricum, profesia de silvicultor este una mai mult decât onorabilă.

Mai multe in - ORA DE Arhitectura nr. 7

Dinamica liniilor orizontale - Nr. 7

Se ştie că decorul este întotdeauna important în realizările scenografice. Când însă vorbim de arhitectură, din varii motive, uşor de înţeles, acesta este cu atât mai important. Iar când obiectul de arhitectură ce se înscrie într-un decor aparte este la rândul său unul de excepţie, cu siguranţă avem asigurate ingredientele necesare obţinerii unui rezultat magistral.

Jocul elegant al volumelor se răsfrânge invariabil şi la interior. Structura spaţială liberă, vitrajele generoase şi finisajele albe ale pereţilor asigură o legătură aproape imperceptibilă între interior şi cadrul ambiental exterior. Fără a fi o dovadă a lispei de imaginaţie, compartimentările şi elementele de mobilare interioară sunt, dimpotrivă, elemente gândite să sublinieze orizontalitatea, spaţialitatea volumului şi fluiditatea spaţială a diverselor zone funcţionale.

Definit de contrastul dintre orizontalitatea liniilor de forţă şi panta abruptă a dealului pe care este amplasat, imobilul prezentat aduce o puternică notă de personalitate şi abilitate creativă, generând astfel un tip de arhitectură proaspătă şi reconfortantă, atât pentru utilizatori, cât şi pentru spectatori.

Amenajari peisagistice - Nr. 6

În funcţie de ceea ce îşi doreşte fiecare client, un proiect poate să ajute la transformarea unei idei într-un concept clar, coerent, funcţional. O astfel de atitudine prezintă o serie de avantaje: armonizează tipul de amenajare dorit cu mediul ambient, condiţiile naturale si climatice, cu vecinătatea imediată, cu condiţiile oferite de sol, cu expunerea la curenţii de aer, cu expunerea la soare, etc. În mod normal, un proiect verde este o proiecţie vernaculară în exterior a spaţiului interior, desfăşurarea “in extenso” a ideii în jurul căreia s-a construit habitatul interior. De asemenea, un alt avantaj al realizării unui proiect peisagistic îl reprezintă faptul că acesta vine să amelioreze semnificativ perspectiva elementelor utilitare, anterior realizării acestora – terasări, împrejmuiri, căi de acces, zone dedicate jocului, copiilor, activităţilor în aer liber, etc.

Un proiect are la bază o documentare prealabilă care va urmări încadrarea în specificul zonei, din punct de vedere climatic, sol şi arhitectural (cu greu ne putem imagina o grădină ZEN în vecinătatea unui drum naţional). Pe baza măsurătorilor şi a desenării la scară a elementelor care compun zona de amenajat, realizarea unui proiect cunoaşte, la rândul lui, mai multe etape. Pentru început se poate realiza o ridicare 3D a zonei de amenajat, inclusiv clădiri existente, forme de relief. În urma discuţiilor cu clientul, se va creiona un prim proiect care va suporta, în timp, o serie de îmbunătăţiri. Prezentarea finală a proiectului 3D cuprinde denumirea ştiinţifică a materialului săditor, amplasarea acestuia în plan, standardul de plantare, traseele electrice şi hidro, indicaţiile tehnice ale materialelor utilizate, etc. 

Corina Burca