Casele Feng Shui - cele cinci elemente in arhitectura

Întregul concept Feng Shui se bazează pe existenţa a cinci elemente, care nu reprezintă materiale fizice în sine. De pildă, ca să avem elementul „foc”, nu va fi nevoie să aprindem lumânări sau să avem un şemineu în care să ardă focul, în casa noastră. 

Fiind forme de manifestare ale energiei Qi, aceste elemente îşi fac apariţia în lumea materială „deghizate” în forme şi culori. Astfel, elementul „Foc” va fi regăsit în amenajări în roşu, portocaliu sau forme triunghiulare. În amenajarea interiorului este mai uşor să folosim cele cinci elemente în funcţie de configuraţia energetică a spaţiului respectiv.

Designerul se sfătuieşte cu consultantul de Feng Shui şi, luând în considerare dorinţele proprietarului, se ajunge la o îmbinare armonioasă a tuturor elementelor de luat în calcul: funcţiunea camerelor, mobilierul, lumina naturală şi, nu în ultimul rând, principiile Feng Shui. 

Dacă vorbim despre construcţia unei clădiri în care se doreşte încorporarea încă de la începu a elementelor Feng Shui, situaţia este diferită, însă şi aici există soluţii. Anumite forme sunt mai potrivite pentru reşedinţe, în timp ce altele sunt benefice pentru clădiri de birouri sau magazine. În funcţie de forma şi culoarea lor, vom putea stabili o clasificare a clădirilor. Bineînţeles că elementele vor apărea şi împreună, în proporţii variabile.

Elemente în designul clădirilor

Clădirile aparţinând elementului metal sunt recunoscute după forma sferică. De asemenea, culorile alb, auriu şi argintiu aparţin elementului metal. Clădirile în formă de dom sunt mai potrivite pentru afaceri, săli de concerte sau stadioane decât pentru reşedinţe, pentru că forma lor oferă dinamism şi energii în mişcare, iar pentru casele de locuit avem nevoie de stabilitate şi linişte. 

Elementul metal se poate vedea şi atunci când ferestrele sunt „decupate” în pereţi în formă rotundă sau semi-rotundă. De asemenea, apare atunci când mobilierul, forma încăperii sau scările închipuie arcuri de cerc. Mai cunoscute sunt acele „uşi ale lunii” din arhitectura asiatică, prin care se pot vedea grădinile frumos aranjate.

Elementul lemn se distinge prin culorile verde, eventual turcoaz, şi forme înalte, subţiri, asemănătoare tulpinilor unor plante. 

Elementul pământ este mult mai uşor de recunoscut. El este dat de forme rectangulare, atât în designul clădirilor, cât şi al încăperilor sau ferestrelor. Este cea mai potrivită formă pentru clădirile de locuit, oferind stabilitate. Nuanţele de maro aparţin şi ele de elementul „pământ”.

Elementul apă îl regăsim în forme ondulate, dar şi în culorile negru şi albastru. Aceste forme sugerează mişcare şi sunt mai potrivite pentru spaţiile publice decât pentru reşedinţe.

Text: Miruna Macavei
www.fengshui-traditional.ro

O veche turnătorie - transformată în locuința contemporană

Clădirea prezentată fost transformată dintr-o veche turnătorie într-o superbă locuinţă familială, de către arhitecţii lituanieni de la Natkevičius. Aceştia au urmărit să deturneze scopul iniţial al edificiului, fără a-i distruge însă farmecul specific oricărei clădiri vechi. Reşedinţa din Pavilniai Regional Park, lângă Vilnius, capitala Lituaniei, este una dintre cele mai frumoase şi reprezentative clădiri de acest gen.

Avem de-a face cu o clădire atipică, în cadrul căreia s-a pus accentul pe păstrarea monumentului antic şi pe modernizarea acestuia. Dacă în general arhitecţii trebuie să aleagă între a restaura conform caracteristicilor o construcţie veche sau a construi din temelii una nouă şi modernă, la această casă s-a încercat o îmbinare a acestor două coordonate: Vechea clădire făcea parte dintr-o forjă de tunuri construită din cărămidă şi a fost restaurată, amenajată şi transformată pentru a fi locuită.

Casa de sticlă

Construirea unei locuinţe familiale moderne, pornind de la o veche turnătorie, a fost o adevărată provocare pentru arhitecţii lituanieni de la Natkevičius, însă rezultatele sunt pe măsura implicării în proiect. Şi-au propus să păstreze specificul acestei clădiri, modernizând-o în conformitate cu cerinţele şi nevoile clientului şi au reuşit cu brio, transformând-o într-un etalon al arhitecturii de calitate.

Arhitecţii au decis să păstreze vechea structură a turnătoriei şi să o protejeze, lăsând-o totodată la vedere. Astfel, au ales o variantă neconvenţională: au înconjurat-o cu pereţi de sticlă, o abordare ce aduce aminte oarecum de un obiect de valoare pus într-o vitrină de muzeu. Vechea turnătorie a fost transformată într-o casă contemporană, cu pereţii transparenţi, din sticlă, care au dublu rol: permit un volum arhitectural frumos, aşa încât interiorul din cărămidă galbenă este vizibil, şi facilitează accesul familiei la o privelişte superbă.

Cărămizi de Vinilius

Încăperea principală a construcţiei, loja din interior, realizată din cărămizi antice galbene, a avut parte de restaurare completă, devenind o încăpere modernă ce scoate în evidenţă aspectul unic al construcţiei.

Cărămizile galbene reprezintă însă elementul central al acestei case, cel care a dat tonul întregului ansamblu şi în jurul cărora s-a construit, la propriu, edificiul. Cărămizile au fost realizate într-o fabrică de cărămidă antică din Vilnius, fiind valoroase şi din punct de vedere istoric. Păstrarea cărămizilor ca element principal al acestei structuri dă o senzaţie plăcută de căldură şi rafinament casei.

Felul în care s-a ales protejarea vechiului edificiu, prin înconjurarea acestuia cu unul nou, contrastul dintre cărămidă galbenă şi sticlă, adică dintre vechi şi nou, pun în valoare o viziune arhitecturală unică, de mare rafinament.

 Elemente moderne

Ca şi structură, parterul clădirii este alcătuit din living, bucătărie, sufragerie şi dormitoarele copiilor, iar în aticul casei este amenajat dormitorul matrimonial. Au fost adăugate şi câteva elemente noi, pentru a întregi efectul de modernitate al acestei case. Astfel, la subsol s-a amenajat şi o baie turcească pentru relaxare. Clientul este un colecţionar de cărţi antice, aşadar nelipsită din acest proiect este biblioteca de la subsol ce cuprinde colecţia acestuia.

O superbă scară de lemn, cu balustrade negre mate, face legătura dintre cele două nivele şi subsol. Liniile minimaliste predomină şi în amenajarea interioară a construcţiei şi creează o atmosferă unitară, împreun cu structura arhitecturală.

Din punct de vedere cromatic s-a ales o elegantă combinaţie minimalistă între alb, negru şi galbenul cărămizilor antice. Combinaţia cromatică este pusă în valoare printr-o texturare specifică a materialelor, fiind îmbinată textura poroasă, a cărămizilor, cu luciul sticlei şi textura mată, neagră, a structurii şi a accesoriilor casei.

Arhitecţii au avut o misiune dificilă, aceea de a îmbina trecutul şi prezentul arhitecturii, păstrând coordonatele notabile ale acestor epoci. Noul şi vechiul se împletesc în cadrul acestui proiect, fără să contrasteze violent. Modernul completează vechiul şi îl pune în valoare, iar această combinaţie face edificiul să aibă un aspect cald, armonios şi antrenant.

Privind acest proiect, devine limpede că arhitectura nu înseamnă doar proiectarea unei clădiri, ci înseamnă construirea mediului în care se nasc trăiri şi se derulează istorii. Aşadar, o clădire veche nu este niciodată doar o combinaţie a unor elemente de construcţie. Ea păstrează specificul vremurilor trecute şi are potenţialul de a-l transpune în prezent.

Arhitectmedia: http://www.arhitectmedia.ro

Meşterii pietrari - Între artă, meserie şi tradiţie

Piatra, un material aparent rece şi lipsit de personalitate, poate deveni, în mâinile meşterilor pietrari şi ale arhitecţilor peisageri, un element-cheie al amenajării unui spaţiu exterior. Ora de arhitectură vă prezintă un proiect în cadrul căruia piatra  îmbină armonios artificialul cu naturalul, ordinea cu haosul şi frumuseţea cu funcţionalitatea.

Piatra oferă o multitudine de posibilităţi pentru arhitectură şi decoraţiuni. Poate fi utilizată pentru placaje, pavaje, elemente arhitecturale şi chiar structuri artificiale, cum ar fi cascadele.

Piatra de Viştea a fost folosită în România încă din perioada medievală, fiind ideală pentru placările şi decoraţiunile catedralelor gotice sau ale clădirilor administrative. Celebra  Biserică Neagră din Braşov şi Palatul Parlamentului au fost realizate din acest tip de calcar.

Pavajele sunt realizate din rocă vulcanică dură, granit sau andezit. Dalele au fost tăiate în mod cât mai natural, tăierile netede au fost evitate pentru a păstra, pe cât posibil, texturarea naturală.

Pavajele nu au doar un rol estetic în amenajările peisagistice, ele sunt importante şi din punct de vedere tehnic. Înclinaţiile şi scurgerile trebuie calculate cu atenţie, orice mică greşeală putând avea consecinţe asupra întregului ansamblu.

Piatra, material nobil

Elementele arhitecturale cum ar fi capitelurile, bazele, coloanele şi arcadele reşedinţei sunt, de asemenea, realizate din piatră.

Din păcate, piatra concurează cu materiale mai ieftine şi mai accesibile ca bază pentru realizarea elementelor arhitecturale, cum ar fi gipsul sau polistirenul, care însă sunt mult inferioare atât din punct de vedere al durabilităţii, cât şi din punct de vedere estetic. În cadrul acestui proiect nu s-au făcut compromisuri, considerându-se că orice element de arhitectură e înnobilat dacă este realizat dintr-un material nobil, la standarde înalte de calitate.

Un colţ de natură

Căderile de apă sunt structuri artificiale care se integrează perfect într-o curte sau o grădină, evocând un colţ de natură în intimitatea propriei locuinţe. Proiectarea şi construcţia cascadelor poate pune mai multe probleme decât s-ar părea la prima vedere, aşadar trebuie luate în calcul toate aspectele. O cascadă poate fi comparată cu un organism viu, în cadrul căruia orice nepotrivire poate fi fatală.

Totul trebuie gândit în detaliu, de la planificarea sistemului de alimentare cu apă pentru o cădere optimă, pâna la amenajarea scurgerilor potrivite, iar experienţa meşterilor pietrari îşi spune cuvântul.

Un aspect important şi adesea neglijat în cazul amenajării unei căderi de apă este sunetul: o cascadă reuşită binedispune printr-un sunet cristalin şi relaxant, însă volumul sunetului nu trebuie să fie deranjant.

Între artificial şi natural

Puţine proiecte reuşesc să aducă în prim plan structuri artificiale care imită structuri naturale, fară ca imitaţia să fie forţată şi stângace. Proiectul realizat de meşterii pietrari a reuşit cu brio să îmbine aspectul natural, lejer, al cascadelor cu aspectul ordonat al pavajelor, gazonului şi locuinţei.

Deşi privitorul ar fi tentat să creadă că alăturarea dintre o vilă grandioasă şi o cascadă artificială tinde spre kitch, aici nu este cazul. Nimic nu pare nelalocul lui în acest ansamblu, iar textura pietrei îmbină într-un mod fericit căderile de apă cu pavajele şi cu edificiul în sine.

Text: Gabriela Popa