Bine ati venit pe blogul revistei - ORA DE ARHITECTURA

miercuri, 8 februarie 2012

2 Euro = 2 Bani, Editorialul nr. 6

Am participat la Conferinţa Naţională Extraordinară a Ordinului Arhitecţilor din România – 2011. Deşi titulatura anunţa acest lucru, din perspectiva acestui articol nu am aflat nimic extraordinar. Nici măcar faptul că elaborarea proiectelor de arhitectură a devenit o practică frecventă în rândul... instalatorilor.
Am decis însă aplicarea unui nou Cod Deontologic al profesiei. Un cod deontologic care să apere de-acum şi arhitectura nu doar arhitectul. Un cod deontologic deci, care trasează o serie de sarcini, atribuţii, drepturi şi obligaţii ale arhitectului, toate menite să repare şi să redreseze nu doar percepţia sa şi a meseriei pe care o practică în societate, cât mai ales rolul pe care acesta trebuie să îl aibă în viaţa profesională şi publică în cel de-al doilea.
Cred că nota generală în care acest congres s-a desfăşurat a fost aceea a unei bresle liber profesioniste, hăituită din exterior, de „instalatori”, dar mai ales din interior de proprii membri. Decăzuţi, lipsiţi de scutul profesionalismului, privaţi de argumentele unei bune pregătiri în domeniu, aceştia încearcă, probabil pe ultima sută de metri, să recâştige o demnitate pierdută pe mâna lor.
Cauzele sunt multiple. Pe de-o parte inflaţia şcolilor de arhitectură, ce implică atât un număr mare de absolvenţi, cât şi slaba lor calificare la sfârşitul celor 6+2 ani de studii, iar pe de altă parte slaba pregătire didactico-profesională a cadrelor ce ţin cursuri şi seminarii în şcolile de arhitectură. În acelaşi timp, competiţia neloială de pe piaţa liberă, capacitatea de a „proiecta” a unor persoane din afara breslei, preţurile de dumping utilizate întâi de aceştia şi apoi de arhitecţii cu drept de semnătură, şi nu în ultimul rând complicitatea unora dintre autorităţile locale ce nu numai că ascund dar chiar se implică în procesul de falsificare a proiectelor depuse spre autorizare, sunt toate cauze ale prăbuşirii reprezentativităţii membrilor breslei arhitecţilor în rândul societăţii civile.
Dar a judeca lucrurile doar prin prisma acestor cauze mai mult sau mai puţin externe, este ca şi cum nu am vedea pădurea dn cauza copacilor. Din nefericire cauza majoră a situaţiei deloc fericite a arhitectulului român în ziua de astăzi, este în primul rând predispoziţia acestuia de a se compromite pe el şi munca sa, acceptând să presteze servicii din ce în ce mai sumare, şi din ce în ce mai slabe din punct de vedere profesional. De asemenea, non-combatul sau pur şi simplu absenţa de pe şantier, neurmărirea lucrărilor, neelaborarea proiectului tehnic sau a detaliilor de execuţie, refuzul de a corela şi coordona toate domeniile implicate în proiectul obiectului contractului sunt toate culpe ale arhitectului, culpe de care, conştient sau nu, acesta este direct responsabil şi mai ales intâi răspunzător.
În aceste condiţii deci, este din ce în ce mai limpede faptul că, dincolo de a fi o situaţie impusă a priori dinspre mediul extern către breasla arhitecţilor, situaţia dramatică a arhitectului român şi a profesiei pe care acesta o practică, este întâi de toate un tip de modus vivendi pe care aceştia şi-l asumă mai mult sau mai puţin conştient, mai mult sau mai puţin deliberat, mai mult sau mai puţin influenţaţi. Iar atâta timp cât, în primul rând arhitecţii nu sunt decişi să schimbe această situaţie, deja celebra sintagmă „2 Euro pe metrul pătrat” va continua să îşi găsească adepţi atât în rândul beneficiarilor cât şi al arhitecţilor. Iar acest lucru nu înseamnă altceva decât că şi calitatea arhitecturii produse va avea aceeaşi valoare numerică. În bani.

Arh. Cristian Puscas

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu