Bine ati venit pe blogul revistei - ORA DE ARHITECTURA

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Arhimania.ro - Comunitatea studentilor arhitecti din Romania

Esti student la arhitectura si ai niste proiecte ambitioase? Vrei ca lumea sa te cunoasca si talentul si munca ta sa fie apreciata? Inscrie-te pe site-ul arhimania.ro, intra in comunitatea noastra, posteaza proiectele tale, participa la discutiile de pe forumul de arhitectura si nu numai, comenteaza proiectele postate pe site si fii la curent cu ceea ce se intampla in arhitectura astazi!

Un nou eveniment organizat de Ora De Arhitectura

Un nou eveniment organizat de Ora De Arhitectura - vineri 16.12.2011, ora 18:00!
Va asteptam cu drag!

marți, 6 decembrie 2011

Concurs - Proiect pentru terasa

Ora de Arhitectura in parteneriat cu Restaurantul Crinul Alb si Facultatea de Arhitectura din Oradea , va provoaca la un concurs de idei. Tema concursului este - Proiect pentru terasa. Lansarea temei va avea loc- miercuri 14.12.2011 , ora 12:00  in sala A0 din cadrul Facultati de Arhitectura, str. B. St. Delavrancea nr. 4.


luni, 5 decembrie 2011

Farmecul Vienei în prag de sărbători

Deşi capitala Austriei este renumită pentru importanta sa moştenire arhitecturală şi culturală, în această perioadă a anului, toate pălesc în faţa luminilor şi a farmecului pe care le aduce celebrul Târg de Crăciun.
Viena este un oraş turistic dedicat în primul rând persoanelor pasionate de artă, având peste o sută de muzee. Mai apoi, oraşul are o moştenire arhitecturală deosebită. Fiecare epocă pare că şi-a lăsat o amprentă puternică asupra capitalei austriece şi, cu toate acestea, diferitele stiluri arhitectonice abordate reuşesc să formeze un tot armonios. 
Tărâmul Crăciunului vienez
An de an, milioane de turişti sosesc la Viena special pentru a vedea cele nouă pieţe de Crăciun. Cea mai vizitată dintre acestea este piaţa din faţa Primăriei oraşului, Rathausplatz. În cele 130 de căsuţe din lemn instalate aici se vând jucării, decoraţiuni de Crăciun, obiecte de artizanat, accesorii şi haine.Tradiţia Crăciunului vienez este veche de mai multe secole. Iniţial, evenimentul era cunoscut sub denumirea de „pieţe de decembrie” sau „pieţele lui Thomas”. Începând cu secoulul al XVIII-lea, denumirea preferată a fost cea de „pieţe de Crăciun”. De-a lungul anilor, s-a mai pierdut din tradiţia vechilor târguri. Astăzi, ele sunt mai comerciale, scopul lor principal fiind acela de a atrage turişti. Totuşi, unele elemente tradiţionale, cum ar fi vinul fiert, bomboanele sau castanele prăjite, s-au păstrat până în prezent.Pe lângă Rathausplatz, cele mai interesante pieţe de Crăciun sunt Am Hof, dedicată special operelor de artă, respectiv cele de la palatul Belvedere şi Maria Theresien Platz. În acest an, târgul va fi deschis între 19 noiembrie şi 26 decembrie.
Stilurile arhitecţilor celebri
Frumuseţea şi farmecul Vienei îşi au originea în secolele XVIII şi XIX, când Împărăteasa Maria Terezia şi fiul ei, Iosif al II-lea au avut grijă ca oraşul să devină unul cu adevărat strălucitor. Moştenirea arhitecturală a Vienei se datorează unor arhitecţi celebri, precum Johann Lukas von Hildebrand sau Josef Emanuel Fischer von Erlach.
Cel de-al doilea a lăsat în urma sa biserica barocă Karlskirche, o adevărată operă de artă, închinată Sfântului Charles Borromeo. Biserica are o cupolă de 78 metri înălţime şi două coloane exterioare, care încadrează portalul principal, asemnănător unui templu grecesc. Pe interior, biserica este decorată în stil baroc, cu tablouri alegorice reprezentând credinţa, speranţa şi caritatea.
După ce, în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, Împăratul Franz Iosif I a dorit să schimbe faţa oraşului, a apărut curentul art deco, denumit şi Jugendstil. Influenţa arhitectului Otto Wagner, care a avut o viziune deosebită, este vizibilă şi astăzi. Wagner a reuşit să combine, în mod original, tradiţia istorică şi modernismul. Proiectele sale cele mai de seamă sunt Majolica şi Postparkasse.Un alt reper arhitectural important al Vienei este Clădirea Secession, o construcţie de domensiuni mari, albă, de formă cubică, ce pur şi simplu nu poate fi trecută cu vederea. A fost proiectată de arhitectul Joseph Maria Olbrich în 1897, ca manifest al mişcării „Secession”. În anul ce-a urmat, aici s-a deschis o sală de expoziţii. Astăzi, clădirea rămâne simbolul acestei epoci şi culturi vieneze demult apuse.
Monumente religioase
Unul din principalele obiective turistice ale Vienei este Stephansdom, sau Catedrala Sf. Ştefan. Construcţia catedralei a început în secolul al XII-lea şi a fost finalizată abia în 1433. Este una din cele mai importante monumente gotice ale Austriei. Lăţimea domului este de 34 m, iar lungimea sa, de 107 m. Are patru turnuri, iar primele două, cele de la intrarea principală, au o înălţime de 65 m şi adăpostesc un clopot de 22 de tone. Cel mai înalt turn, cel din sud, are 137 m. Turnul nordic nu a fost finalizat, dar este deschis turiştilor. Acoperişul are nu mai puţin de 230.000 de ţigle colorate. Poarta principală şi cea vestică sunt realizate în stil romanic, iar cea episcopală, în stil gotic.Catedrala şi Colegiul Sfânta Barbara au fost locurile unde veneau să studieze elitele greco-catolice din Transilvania, în secolul al XVIII-lea. Iconostasul acestei biserici a fost pictat de Efrem Micu. Un alt obiectiv turistic religios este Biserica Greacă, ridicată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Iosif al II-lea. La mijlocul secolului al XIX-lea, biserica a fost renovată şi extinsă.
Palatele vieneze
Unul dintre cele mai importante obiective turistice şi valori arhitecturale ale Vienei este Palatul Schönbrunn, fosta reşedinţă de vară a Casei de Habsburg. Interiorul este amenajat în stil rococo. Castelul are 141 de camere, 45 dintre ele, inclusiv una în care a locuit Napoleon Bonaparte, fiind deschise publicului vizitator. În jurul palatului există numeroase grădini impresionante, în stil baroc, cu alei dispuse geometric, garduri vii înalte, fântâni arteziene şi statui din marmură, în stil clasic. Palmenhaus este cea de-a treia clădire din sticlă din lume, după mărime, adăpostind 4.500 de specii de plante. 
Un alt palat impresionant este fosta reşedinţă imperială Hofburg. Această construcţie a fost extinsă de mai multe ori, ajungând, în prezent, la 18 corpuri de clădire şi 19 spaţii exterioare. Palatul Hofburg este sediul preşedintelui republicii federative austriece, dar şi a mai multor muzee şi a Bibliotecii Naţionale a Austriei.apitala culturală capătă o faţă nouă în fiecare an, în preajma Crăciunului. Târgurile de Crăciun de la Viena oferă turiştilor o experienţă unică, ce nu trebuie ratată.


Text:Cristian Puscas

luni, 28 noiembrie 2011

La Venaria Reale recuperarea trecutului glorios al Italiei

Împlinirea a 150 de ani de la unificarea Italiei a prilejuit organizarea de către Complexul Muzeului Ţării Crişurilor a unei expoziţii inedite cu titlul „Curtea Regală din Venaria Reale. Istoria, arhitectura, restaurarea şi splendoarea Palatului Regal”.
Evenimentul coordonat de Centrul Cultural Italian din Oradea, având ca partener Consorţiul „La Venaria Reale” Torino, s-a desfăşurat sub patronajul Ambasadei Italiei în România, care a dorit să le ofere orădenilor un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte readucerea la viaţă şi reintroducerea în circuitul turistic a unui monument arhitectonic.
Restaurarea, în imagini
Palatul care a făcut obiectul imaginilor expuse a fost construit în anul 1679, dar începând cu secolul XX s-a transformat treptat într-o ruină. „Prin această expoziţie ni se oferă un exemplu de recuperare a unui ansamblu arhitectonic care a cunoscut grandoarea în secolele XVII-XVIII. În secolul XIX a intrat într-un uşor declin, ca apoi în secolul XX să devină o ruină. Însă, în 1994, după opt ani de lucrări de restaurare executate de Consorţiul «La Venaria Reale», complexul regal a fost redeschis publicului în toată frumuseţea sa barocă”, a precizat Aurel Chiriac, directorul Complexului Muzeului Ţării Crişurilor.
Expoziţia cuprinde imagini ilustrând istoria, arhitectura şi restaurarea Complexului din Venaria Reale (Piemonte – Italia), reşedinţă a Casei Regale de Savoia, una din cele mai vechi dinastii europene. Complexul a fost construit de ducele Carlo Emanuele II de Savoia pentru „plăcere şi vânătoare”, fiind una din cele mai mari reşedinţe regale din lume.
Colaborare româno-italiană
Acest proiect expoziţional va avea ca finalitate încheierea unui protocol de colaborare între Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor” şi Consorţiul „La Venaria Reale” pe probleme de restaurare şi conservare, formare şi schimb de specialişti. „Curtea Regală din Venaria Reale se situează printre primele cinci complexe muzeale din Italia. Proiectul de restaurare a însemnat recuperarea unui trecut glorios al Italiei. Am reuşit să implementăm cu succes cel mai mare proiect de restaurare din Europa prin noile tehnologii aplicate, prin testarea de noi materiale, reuşind depăşirea barierelor arhitecturale”, a adăugat ing. Francesco Pernice, reprezentantul Consorţiului „La Venaria Reale”.
Regalul fotografic a fost completat şi cu o emoţionantă lecţie de istorie ţinută de Maurizio Passerotti, preşedintele Centrului Cultural Italian. Acesta a subliniat similitudinile dintre destinul românilor şi italienilor, care au cunoscut, în aceeaşi epocă istorică, frământările creării statelor moderne. „În 2011 se împlinesc 150 de ani de la Unirea Italiei. După două războaie de independenţă (1848 şi 1859), Regatul Sardiniei se pregăteşte să înfiinţeze Regatul Italiei, care s-a născut în mod formal la Torino în data de 17 martie 1861, sub conducerea regelui Vittorio Emanuele al II-lea de Savoia”, a încheiat Maurizio Passerotti.

Text: Cristina Puşcaş

Spectacolul simplităţii puritatea şi expresivitatea formelor

Într-un context multicolor, invadat de construcţii împodobite în spiritul bunului gust edificator al poporului român postdecembrist, Ora de Arhitectură vă prezintă un exemplu cu adevărat atipic şi contrastant.


Culorile vii, puternice şi stridente au ajuns un lucru atât de comun încât cromatica prezentată aici – griul - a ajuns să reprezinte o adevărată oază de linişte şi bun gust. Dar forţa exemplului prezentat în revistă nu rezidă doar din comparaţia cu acest context viu-colorat în care este amplasat imobilul. Volumetria atpică, paleta cromatică aleasă, finisajele propuse, algoritmul plin–gol, detaliile şi materialele alese sunt de asemenea argumente pentru alegerea acestui oiect de arhitectură.
Ceea ce impresionează încă de la prima vedere este puritatea şi expresivitatea formelor şi liniilor. Paradoxal, chiar dacă volumetria nu caută simetrii pentru niciuna din laturile sale, coerenţa, claritatea şi expresivitatea volumelor ieşite în consolă sau a celor verticale ce accentuează volumetria conferă simetrii subtile, care transpun chiar şi unui privitor neavizat informaţii despre configuraţia interioară a imobilului.
De la alb imaculat la culori vii
Parterul este destinat în exclusitivate zonei de zi. Un spaţiu generos, puternic vitrat, pe alocuri folosind lumina filtrată a unor vitralii discrete, elegante şi în ton cu stilul şi cromatica de ansamblu, este accentuat de forţa şi puritatea albului imaculat. Folosit fără restricţii, de la suprafeţele parietale până la piesele de mobilier ale livingului, sufrageriei sau ale bucătăriei, albul invadează spaţiul continuu al parterului. Toate acestea se întâmplă într-un context în care pardoseala elegantă, de culoare neagră, unifică întreaga zonă a parterului şi în acelaşi timp o ancorează parcă în solul în care imobilul este aşezat.
La etaj şi mansardă, începând cu dormitorul matrimonial şi trecând între dormitoarele celorlalţi membri ai familiei, suntem introduşi încet-încet într-o altă lume. Parcurse în această ordine, spaţiile seamănă din ce în ce mai puţin cu imaginea elegantă şi imaculată a spaţiului parterului. De la un dormitor la altul, de la o baie la alta, totul prinde viaţă, totul capătă dinamism. Culoarea invadează spaţiile, iar nişele, retragerile sau spaţiul intim al băilor care flanchează fiecare dormitor în parte transmit un dinamism care nu putea fi anticipat până acum.
Funcţional, etajul şi mansarda sunt dovada eficienţei şi ergonimiei maximale. Spaţiile de circulaţie sunt reduse ca suprafaţă, simple şi explicite ca traseu. Expresivitatea elementelor decorative aproape că lipseşte, iar dincolo de pereţii holurilor se deschid dormitoarele bine proporţionate şi corect organizate funcţional. În aceste spaţii, însă, un nou paradox este propus celui ce trece pragul încăperilor din zona de noapte: deşi foarte reci, impersonale şi aproape „inumane”, ferestrele sunt cele care aduc viaţă şi dau căldura spaţiilor de la etaj. Nu foarte mari, ba chiar subdimensionate, ferestrele propun o geometrie simplă, lipsită de canate, dar care aduc astfel un surplus de lumină în interior.

Între clasic şi dinamic
Cromatic, fiecare spaţiu este tratat diferit, în funcţie de preferinţele locatarului. De asemenea, finisajele şi paleta cromatică a fiecărei băi sunt adaptate şi raportate la preferinţele proprietarilor. Se generează astfel un alt paradox al proiectului: chiar dacă la interior descoperim un univers stilistic şi cromatic prea puţin uniform, ba dimpotrivă, chiar foarte variat, impresia generală este aceea a unei unităţi stilistice de ansamblu dată de volumetria exterioară, de finisajele alese, precum şi de consecvenţa stilistică a elementelor constructive ce intră în componenţa construcţiei.
Iată deci, în final, chintesenţa unei locuinţe atipice din multe puncte de vedere: o volumetrie simplă, fără corpuri sau elemente decorative care să o încarce inutil, o paletă cromatică deasemenea rar întâlnită în sfera arhitecturii rezidenţiale, cu interioare ce propun de la abordări aproape clasice până la spaţii prin excelenţă dinamice. Toate acestea sunt ingredientele majore ale arhitecturii contemporane. Pe de-o parte, avem amenajări interioare orientate exclusiv către locatarii spaţiilor respective, iar pe de altă parte, o arhitectură cu accente high-tech, care îndeplineşte realele calităţi ale unui obiect aparţinând spaţiului public, destinat să facă parte din viaţa comunităţii.

Text: Cristian Puşcaş
Foto: Sorin Mezea