Delia Popa - Arhitectura - artã, tehnicã şi pasiune

Delia Popa este una dintre cele mai puternice voci tinere ale arhitecturii orădene, iar dedicarea şi pasiunea ei faţă de munca pe care o realizează devin evidente încă din primele minute de conversaţie. Iată care este povestea ei în această aventură numită „arhitectură”.

În general începuturile sunt mereu cele mai grele dar şi cele mai interesante. Cum v-aţi început cariera de arhitect?

Am urmat un liceu de specialitate, unde am învățat foarte multe. Fiind vorba despre o şcoală tehnică, am avut multe materii de specialitate pe care nu le-am avut în facultate. Am avut profesori deosebiţi,
adevăraţi profesionişti în domeniile lor, alături de care orele petrecute la şcoală erau o bucurie. În facultate, majoritatea profesorilor erau arhitecţi de profesie, aşadar ne-au insuflat cunoştinţe despre estetic, spaţiu, nou şi extravagant, spre deosebire de liceu, unde fiind prea puţine cadre didactice erau arhitecţi şi s-a pus accent mai mult pe tehnic şi practic. Odată cu absolvirea liceului, am primit un atestat pe baza căruia deja puteam profesa ca şi desenator tehnic în arhitectură, urbanism şi amenajarea teritoriului.

Fiindcă ambiţia era mare, mi-am dorit foarte mult să lucrez şi să descopăr lucruri noi, aşadar m-am angajat, imediat după liceu, la un mare trust de construcţii care avea şi o secţie de proiectare. Acolo am dobândit foarte multă expertienţă, nu numai pe partea de arhitectură, dar şi pe celelate specialităţi, dat fiind faptu că desenam planşe pentru toate specialităţile, iar colegii proiectanţi erau atât de amabili să-i explice în detaliu desenele „lui aia mică”. Aşa mă numeau, pentru că aveam doar 19 ani. 

După o vreme, am înţeles cât de importantă este fiecare specialitate în parte şi totodată cât de important este ca un obiect să fie corelat cu toate specialităţile sale. Apoi am dat admitere la facultate, dar nu am încetat să lucrez, ba mai mult, pe langă job mai colaboram pe partea de redactare a proiectelor cu diverşi arhitecţi. Erau perioade când mergeam la muncă de dimineaţa, după-masa la cursuri şi seara sau noaptea învăţam şi desenam proiectele colaboratorilor mei. Primul proiect pe care l-am facut singură de la A la Z este o casă de care sunt foarte mândră. Îmi place foarte mult cum a ieşit.

Cum se gândeşte un spaţiu? De ce anume ţineţi cont şi care sunt principalele etape în gândirea unui proiect?

În arhitectură, actul de concepţie al unui spaţiu are identificări şi diferenţe specifice domeniului. Ele pot fi determinate de natură – cum arată locaţia, parcela, orientarea ei faţă de punctele cardinale, sau pot fi determinate de funcţiunea spaţiului, de vecinătăţi, de „scara” şi conţinutul problematicii sau al temei, de nevoile utilizatorilor şi, nu în ultimul rând, de ceea ce doresc cei implicaţi în diferite etape de operare. Aceste aspecte sunt foarte importante pentru a putea gândi spaţiile care fac parte din respectiva construcţie. Există posibilităţi infinite pentru a gândi un spaţiu.

Care sunt sursele dumneavoastră de inspiraţie?

Pentru a putea vorbi de surse de inspiraţie, este nevoie de o disociere a lor în două categorii: unele cognitive, de învăţare, şi altele provenite din observare şi experienţă. Cele de învăţare provin din lucrările de specialitate şi mai ales din mediul online. Mediul online îţi oferă în acest moment o foarte vastă arie de cunoştinţe. În ceea ce priveşte sursele de inspiraţie provenite din observare şi experienţă, ele se identifică perfect cu marile mele pasiuni: călătoriile şi natura. Atunci când călătoriile îţi oferă percepţia arhitecturii, natura este probabil cel mai bun arhitect.

Descrieţi în câteva cuvinte proiectul dumneavoastră de suflet.

„Proiectul” meu de suflet, care îmi este cel mai drag, nu se referă neapărat la o construcţie. Copilaşul îmi este cel mai drag. Însă ca şi lucrare de arhitectură, cea mai dragă îmi este casa mea, pe care voi aţi expus-o într-un număr anterior al revistei şi de a cărei construcţie am să mă apuc cât de curând.

Dintre numele mari, care sunt arhitecţii dumneavoastră preferaţi?

Îmi plac foarte mult arhitecţii Le Corbusier şi Zaha Hadid. Zaha Hadid îmi place pentru că e excentrică şi pentru că nu respectă reguli stricte. Creaţiile ei au linii clare şi folosesc materiale neconvenţionale, care nu ţin cont de locul în care sunt puse în operă. Îmi place şi pentru că proiectează la orice unghi… Am citit cândva un interviu de-al ei în care spunea: „De ce să proiectezi după un singur unghi, când există 360 de unghiuri?”. Le Corbusier îmi place pentru că a adus contribuţii majore în arhitectură, aşa cum o ştim noi azi, punând bazele curentului ce poartă numele de modernism. A fost un important teoretician şi promotor al Pruismului, iar conceptele sale de arhitectură se adaptează proporţiilor corpului uman.

Dacă aţi putea schimba ceva în arhitectura oraşului Oradea, ce aţi schimba?

Comparaţia cu arhitectura unui oraş similar din România îţi dă senzaţia că arhitectura Oradiei „respiră”. Dacă însă o comparăm cu arhitectura oraşelor similare din Europa Occidentală, există o marjă substanţială de îmbunătăţire. Suntem prea legaţi de câţiva ani înfloritori pentru arhitectura oraşului (1900-1905) şi poate uităm să completăm un prezent modern. De asemenea, păcătuim cu o meteahnă veche a românilor: detaliile şi finisajele. Greu întâlneşti o locaţie nou construită în oraş în care munca să fie dusă până la capăt cu maximă responsabilitate. Este important să reţinem că, în arhitectură, detaliile fac diferenţa. În concluzie, Oradea are o moştenire sănătoasă din punct de vedere arhitectural, iar rolul nostru, al arhitecţilor, este să contribuim la un viitor pe măsura moştenirii primite.

Am văzut că sunteţi implicată şi în proiecte de urbanism. Cum şi de ce aţi ales această ramură a arhitecturii?

O dezvoltare urbanistică unitară şi clară poate oferi perspective, pe când una haotică sau conjucturală sigur va crea oprelişti şi disensiuni.

De multe ori, colaborarea dintre beneficiar şi arhitect presupune unele compromisuri. V-aţi lovit de această problemă? În ce măsură sunteţi dispusă să faceţi compromisuri?

Da, într-adevăr, aceasta este o problemă majoră cu care ne confruntăm noi, arhitecţii. Uneori este o „luptă continuă” între noi şi clienţi, pentru a limita compromisurile. Sperăm în crearea, la un moment dat, a unei „mase critice” formate din arhitecţi, instituţiile statului abilitate în acest domeniu şi constructori, pentru a îngrădi promovarea kitsch-ului la rang de artă.

V-aţi lovit de prejudecata conform căreia arhitectura este un domeniu preponderent masculin? Cum aţi reuşit să vă impuneţi, ca femeie, într-un astfel de domeniu?

De când mă ştiu, se spune că cei mai buni bucătari, croitori sau designeri sunt bărbaţii. Acum îmi spui că sunt şi cei mai buni arhitecţi. Dă-mi voie să îţi dau dreptate: e doar o prejudecată.

Este arhitectul mai mult un artist sau este axat mai degrabă pe partea tehnică? Cum vă vedeţi situată între aceste două coordonate?

Arhitectul trebuie să îmbine aceste două coordonat şi să le transforme în calităţi. Sigur că da, rolul major care îi revine arhitectului ţine de partea artistică, dar în aceeaşi măsură arhitectul este obligat să-şi pună în practică opera şi să o facă realizabilă din punct de vedere tehnic.

Ce îi sfătuiţi pe tinerii care îşi doresc să înceapă o carieră în acest domeniu?

În primul rând, i-aş sfătui să lucreze cât mai mult, să se implice, să facă şantier... Consider că atât şantierul, cât şi experienţa practică sunt foarte importante şi te învaţă lucruri pe care altfel nu ai cum să le înveţi. Bineînţeles şi şcoala este importantă, însă dacă nu ai puţină experienţă concretă, ajungi să proiectezi lucruri pe care chiar nu ai cum să le pui în practică şi care, ulterior, rămân doar în stadiul de vise.

Concurs fotoreportaj «Oraşul ca dispozitiv»

Mai sunt doar câteva zile în care te poţi înscrie la concursul fotoreportaj Oraşul ca dispozitiv. 
Înscrie-te acum şi poţi avea propria ta expoziţie!

Participaţi la concursul de foto reportaj «Oraşul ca dispozitiv». Surprindeţi modul în care oraşul lucrează ca un uriaş dispozitiv ce întruneşte mai multe funcţiuni într-un fotoreportaj de 12 fotografii şi transmiteţi-le (conform regulamentului) până la data de 1 octombrie. Puteţi câştiga premii oferite de Arhitext (cărţi, reviste) şi Fundaţia Calea Victoriei, precum şi premii în bani!

Concursul are ca scop realizarea unui fotoreportaj care să aducă în atenţie problemele din spaţiul public urban, din oraşul ca întreg şi modul în care fiecare individ interacţionază cu oraşul. 

Prin tema «Oraşul ca dispozitiv» dorim să nuanţăm / denunţăm necesitatea de a aduce o perspectivă nouă asupra spaţiilor / clădirilor integrate în circuitul vieţii urbane, în marele dispozitiv, ce este reprezentat de oraş, influenţând / modelând / determinând astfel modul de viaţă urban contemporan. Relaţiile / fluxurile / energiile pe care (dispozitivul) le generează prin(tre) spaţii şi clădiri, interrelaţionările, intercorelările, interacţiunile funcţionale (economice, sociale, culturale) generate şi mai ales impactul pe care acestea le au asupra locuitorilor oraşului, vor fi puncte clare de urmărit atât în cadrul concursului de foto reportaj, expoziţiei de fotografie cât şi în dezbaterea cu aceeaşi temă.

Ddezbaterea «Oraşul ca dispozitiv» va avea loc în data de 18 octombrie şi în cadrul ei se vor aduce în discuţie şi fotografiile câştigătoare.

Calendar desfăşurare concurs:

17 septembrie – 1 octombrie: înscriere concurs

1 – 5 octombrie: jurizare

8 octombrie: anunţarea celor 3 câştigători

Regulamentul concursului poate fi consultat pe site-ul arhitext.com aici

Pentru detalii ne puteti contacta la:

Str. Academiei, nr. 18-20, sect. 1, Bucureşti

E-mail: arhitext_redactie@b.astral.ro

            arhitext@gmail.com

Organizator: Fundaţia Arhitext design

Contrastul închis-deschis în amenajarea unui apartament

Designul acestui apartament uimește prin simplitate, rafinament cromatic, minimalism și o atenție la detalii exemplară, astfel toate încăperile se potrivesc și fac parte din același întreg stilistic unitar.

Cel mai important aspect atunci când vorbim despre amenajarea unui apartament cu dimensiuni mici ţine de păstrarea unui echilibru: apartamentului nu trebuie să îi lipsească nimic din funcţionalităţile necesare confortului de zi cu zi, fără a încărca însă spaţiul și a-l înghesui, iar apartamentul prezentat a reușit să îmbine aceste aspecte într-un mod ingenios.

Conceptul de design interior a fost realizat pentru un apartament cu o suprafață totală de 32mp, situat în orasul Calvi din Franţa. Apartamentul este compus din livingroom și o mică bucătărie de tip open-space, baie și dormitor.

Amenajare modernă într-un spaţiu restrâns

Obiectivul principal urmărit în cadrul acestui proiect de design a fost realizarea unui concept funcţional şi modern care să asigure un confort adecvat unei familii tinere. Atunci când spaţiul este mic, atenția la detalii este crucială, având în vedere faptul că toate aspectele trebuie gândite atât din punct de vedere estetic, cât și din punct de vedere funcţional și practic, iar păstrarea minimalismului
curat este vitală pentru a asigura impresia de spaţiu, ordine și eleganţă.

Dacă la majoritatea locuinţelor cu dimensiuni asemănătoare se optează pentru compactarea livingului și a dormitorului, iar bucătăria este o încăpere separată, eventual cu spațiu deschis, în cadrul acestui proiect, datorită compartimentării, s-a optat pentru un mic dormitor intimist, iar bucătăria și livingul
sunt cele care fac parte, practic, din aceeași încăpere. Astfel apartamentul păstrează un spaţiu separat pentru un mic dormitor, un loc liniștit ideal pentru odihnă.

Dormitorul este compus din câteva piese esenţiale de mobilier - patul și dulapul cu uși culisante asigurând confortul necesar cerut de beneficiar. Este conceput simplu și elegant, cu accentul pus pe funcţionalitate și confort. Oglinda creează un efect optic de mărire a spaţiului și vine în continuarea
zonei de contrast cromatic de deasupra patului. Printr-o alăturare a unor nuanţe contrastante puternic, stinse cu accente de bej, este pusă în valoare o dispunere minimală. Mobilierul ”dispare” prin folosirea unui dressing elegant și practic, ce ocupă foarte puţin din spațiul dormitorului.

Livingul înglobează și o micuţă bucătărie, mobilierul și o canapea elegantă, asigurând un spaţiu cald, intimist, însă confortabil și primitor în același timp. Datorită spaţiului redus, mobilierul bucătăriei și cel destinat livingului se continuă pe toată suprafața peretelui dispus opozabil față de canapea și se desfăşoară pe o lungime de 5m, fiind atât compact cât și funcţional, pentru a cuprinde
cerinţele celor două zone. 

Astfel nu avem o delimitare strictă şi rigidă între spaţiul pentru gătit, dotat cu funcţionalitățile necesare și spațiul destinat timpului liber, iar această deschidere nu poate fi decât benefică în contextul unui apartament modern, nonconformist. În baie nu s-a renunţat la cadă şi la confortul oferit de aceasta, în ciuda spaţiului restrâns. Pereţii sunt placaţi cu plăci ceramice în zona căzii, iar în rest sunt zugrăviţi cu vopsea lavabilă pe bază de acril. Încăperea este dominată de aceleași linii moderne, bine definite, cu care ne-a obisnuit deja designerul și care domină întregul apartament.

 

Cromatică simplă și contraste puternice

Cromatica apartamentului este bazată pe contrastul închis-deschis ce predomină în toate încăperile. Puternică și elegantă, această combinaţie devine una dintre dintre cele mai importante și mai vizibile aspecte în amenajarea apartamentului.
 

Mobilierul alb realizat din mdf lucios este pus în evidență de nuanţa de grafit al pereţilor şi devine
tema întregului apartament. Deşi pare o combinație simplă de alb-negru, subtilele diferențe de nuanţă date de culoarea grafitului temperează acest contrast, iar intervențiile de venghe şi bej încălzesc şi
temperează contrastul.

Este remarcabilă alegerea de a realiza un concept cromatic unitar pentru întreg apartamentul, fără mari variaţii în ceea ce privește stilul şi gama cromatică. Această abordare reuşeşte să definească spaţiul ca pe un tot unitar, fără discrepanţe mari între încăperi.
 

Prin alegerile inedite, însă moderne în ceea ce privește designul și funcţionalităţile, designul micului apartament dă dovadă de nonconformism și lejeritate stilistică şi funcţională, fiind un model de eleganţă. Puteţi urmari activitatea designerului precum şi cele mai reuşite amenajări interioare site-ul:
http://www.stephaneyck.ro/.

Restaurarea Sinagogii Ortodoxe «Hinech Neorim», Oradea

În urma unei competiţii anuale la care participă proiecte din întreaga lume, Departamentul de Stat al SUA a acordat proiectului Comunităţii Evreilor Oradea fonduri în valoare de 129.585 USD, în vederea restaurării Sinagogii Ortodoxe «Hinech Neorim» de pe strada Primăriei, nr. 25, şi a transformării sale într-un Muzeul al Evreilor din Oradea şi Bihor.

Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, va fi prezent la ceremonia de inaugurare ce va avea loc miercuri, la ora 11.

Apa în Feng-Shui, armonie, energie și prosperitate

În Feng Shui, elementul „Apă” poate fi utilizat pentru a obţine armonie, energie şi prosperitate. Există multe informaţii legate de acest aspect, în cărţile care vorbesc despre Feng Shui, dar persoanele care doresc să aplice cu succes aceste tehnici trebuie să cunoască, înainte de toate, câteva principii simple de Feng Shui care vorbesc despre acest element activator al energiilor.

Apoi, este important de ştiut că aceste principii se pot aplica atât la birou, cât şi acasă. De exemplu, apa în mişcare, cea curgătoare, activează energiile Yang, dinamice, care intră în casa şi biroul dumneavoastră prin ferestre şi pe la uşi. Acest lucru este în special valabil pentru birouri şi magazine.

Amplasarea: în exterior sau în interior?

În interior puteţi folosi fântâni de dimensiuni mai mici sau acvarii, în timp ce pentru exterior aveţi de ales între fântâni mari, râuri şi iazuri, mici cascade şi chiar piscine. Fântânile de interior se amplasează în general la nivelul geamului, pentru a activa energia Yang care vine din exterior. În schimb, în exterior, sursele de apă se aşează într-o direcţie din care clădirea primeşte energii Yang pozitive, determinate de configuraţia Feng Shui a spaţiului respectiv.

Dormitoarele şi camerele folosite pentru alte activităţi, cum ar fi meditaţia, este bine să aibă o atmosferă Yin, de linişte. Chiar dacă aveţi o energi Yang pozitivă la fereastra dormitorului, sfatul experţilor Feng Shui este să nu folosiţi fântâni sau acvarii. Excepţia ar fi energia prosperităţii curente, în şcoala de Feng Shui tradiţional a Stelelor Zburătoare, care poate fi activată şi în dormitor cu o fântână de interior ce ar urma să funcţioneze în
timpul zilei şi să fie oprită în timpul nopţii.

Tehnica dinamizării energiilor În afară de relaxarea produsă de sunetul liniştitor şi de umidificarea aerului, care este benefică pentru sănătate, sursele de apă dinamizează energiile şi le ajută să-şi facă efectele într-un timp mai rapid.

Fără a intra în amănunte Feng Shui tehnice, putem spune că energiile Yang „se ocupă” de nivelul succesului financiar şi au nevoie de o atmosferă dinamică pentru a se manifesta. Orice sursă de mişcare, dar în special apa, le activează. Bineînţeles, există energii Yang pozitive şi energii Yang negative, singurul mod de a le cunoaşte fiind analiza Feng Shui a spaţiului dumneavoastră, făcută de un consultant calificat.

Analizele Feng Shui se bazează pe anul construcţiei clădirii şi orientarea magnetică măsurată cu busola specială Luo Pan la faţa locului şi este personalizată pentru fiecare spaţiu în parte, de aceea nu putem da aici reţete clare privind locul în care ar trebui să amplasaţi fântânile sau piscinele, în exteriorul casei dumneavoastră.

Amplificarea prosperităţii

Sursele de apă pot fi amplificatori puternici în special la serviciu, dar şi acasă, mai ales dacă aveţi şi un mic birou. Este bine să apelaţi la o evaluare personalizată din partea unui consultant de Feng Shui tradiţional înainte de a le amplasa conform celor citite pe Internet sau într-o carte. Dacă nu aveţi evaluarea respectivă, dar totuşi folosiţi fântâna, puteţi activa din greşeală o energie Yang negativă care poate duce la diverse probleme.

Din raportul întocmit de un specialist pentru casa sau biroul dumneavoastră veţi afla, printre altele, pe unde intră energia prosperităţii, cum să transformaţi energiile care blochează succesul financiar, dar şi ce alte energii veţi putea folosi în afaceri (de exemplu, dacă lucraţi într-un domeniu artistic, puteţi folosi o energie de tip „lemn” pentru a obţine succes).

Text: Miruna Macavei
Consultant Feng Shui
www.fengshui-traditional.ro

Studio pentru artisti in Newfoundland, Canada

Studioul pentru artiști din insulele Newfoundland reprezintă un exemplu de arhitectură minimalistă deosebit de creativă, pusă în valoare prin frumusețea peisajului. Dincolo de liniile simple găsim o eleganță aparte, monumentală prin volume și linii ascuţite transpuse pe un fond alb imaculat. Clădirea este una dintre cele mai frumoase construcţii de coastă, realizată pentru a le oferi artiștilor inspiraţia şi liniştea de care au nevoie pentru a crea.

Atelier de artă pe malul oceanului

Superbul atelier pentru artişti se află în Tilting, o localitate situată pe malul est al insulei Fogo. Insula e recunoscută pentru puternicele influenţe culturale Irlandeze şi pentru mai recenta desemnare ca Parc Naţional, datorită frumuseţii peisajelor. 

Aici, firma norvegiană Saunders Architecture a fost cea care a proiectat Squish Studio, unul din cele şase studiouri pentru artişti ce urmează a fi realizate de-a lungul coastei insulei Fogo din insulele Newfoundland, Canada. Atelierul se potriveşte perfect cu peisajul înconjurător, aflat la limita între ocean şi stâncă, într-o zonă liniştită de coastă. Forma neobişnuită trapezoidală este pusă în valoare printr-un alb imaculat ce conturează zonele de umbră şi cele de lumină în funcţie de poziţia soarelui.

Arhitectura minimalistă şi forme unghiulare

Forma unghiulară ascuţită a Squish Studio, ivindu-se de pe un mal stâncos ce ar putea rivaliza cu coasta de vest a Italiei, contrasteaza puternic cu construcţiile tradiţionale din Tilting. Studio-ul de dimensiuni relativ reduse, 30 mp, este aşezat pe teren natural, accidentat şi sprijinit pe sol printr-un sistem de piloţi.

Atingând înălţimea de 6 m, studio-ul este înclinat în jos de la capătul sudic spre cel de nord, numele acestei structuri trapezoidale fiind derivat din “squashed” (strivit). Forma compactă, trapezoidală a planului studioului este augmentată de extinderea pereţilor exteriori dinspre est şi vest, pentru a contura o intrare triunghiulară înspre sud şi o punte în partea nordică, cu vedere spre ocean. 

Construcţia conică serveşte, de asemenea, pentru a devia vânturile puternice de pe coastă. Exteriorul studio-ului este îmbrăcat în cherestea de molid, vopsită în alb. Electricitatea şi mica bucătărie sunt alimentate cu panouri solare amplasat pe vârful unui deal din apropiere, aşadar clădirea este sustenabilă şi are toate facilităţile minim necesare.

Scândurile verticale albe ce acoperă interiorul studioului sunt întrerupte de o serie de ferestre înguste. Intrarea înaltă conduce către o compresie spaţială internă şi o cameră de lucru orizontală, care direcţionează atenţia spre exterior, la capul rotund din apropiere, precum şi la valurile înspumate ale Atlanticului de Nord.

Panorama este uimitoare, atent aleasă pentru a prinde primele raze ale răsăritului. Cromatica şi lumina se schimbă în funcţie de ora din zi, astfel dacă în timpul zilei avem o superbă clădire de un alb strălucitor şi rece, scăldat în lumină naturală, după apus se transformă într-un cămin cald, inundat de o lumină galbenă, compactă. Noaptea, o iluminare subtilă creează un efect de felinar, evocând imaginea unui far pe faleză.

 

 Un refugiu pentru artişti

Deşi are dimensiuni foarte reduse, interiorul decorat în acelaşi stil minimalist asigură suficient spaţiu pentru ca o persoană să se poată desfăşura în voie. Culoarea albă ce acoperă interiorul asigură cadrul şi iluminarea perfecte pentru realizarea lucrărilor de artă.

Orice artist visează la un loc izolat, în mijlocul naturii, unde să poată crea liber şi lipsit de griji. Studioul de un alb imaculat vine în întâmpinarea acestor dorinţe, fiind locul ideal pentru pictori, sculptori sau fotografi. Aici, artiştii se pot scufunda în procesul de creaţie, în mijlocul unui decor feeric izolat, lăsându-se inspiraţi de eleganţa arhitecturii.

Solitudinea şi izolarea se contopesc cu sentimentul de protecţie oferit de micul cămin, iar artiştii îşi pot da frâu liber imaginaţiei, transpunându-şi sentimente în artă. Construcţia îşi serveşte perfect scopul, fiind luminoasă, simplă şi rafinată în acelaşi timp. Liniile curate şi volumele bine definite pun în valoare talentul arhitecţilor proiectanţi ce au reuşit să îmbine modernismul minimalist cu frumuseţea peisajelor de coastă. Aici, un artist are toate ingredientele de care are nevoie: natura, singurătate, linişte şi inspiraţie.

Sursa: http://www.arhitectmedia.ro/